Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Árpád E. Varga: Despre numărul maghiarilor din Transilvania
Această valoare corespunde în mare cu numărul înregistrat oficial, de 140 de mii de persoane de naţionalitate maghiară. Tot aici însă, recensămîntul a constatat existenţa a 35.665 de greco-catolici dintre care — pe baza afirmaţiei făcute de protopopul Béla Pallai — circa 20-25 de mii de credincioşi au limbă maternă maghiara.) Pentru a avea o imagine completă — deşi acest aspect nu modifică simţilor tendinţele amintite mai înainte —, trebuie să ţinem seama de faptul că în ţinuturile unde naţionalităţile trăiesc risipit şi în număr redus asimilarea lingvistică în condiţii specifice se poate dovedi mai puternică decît erodarea conştiinţei naţionale. Nu e întîmplător că tocmai cele patru judeţe locuite de maghiari în număr şi proporţie reduse (Alba, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin şi Sibiu) sínt cele în care cu ocazia recensămintelor anterioare numărul celor de naţionalitate maghiară l-a depăşit în mod .neobişnuit" pe cel al persoanelor cu limba maternă maghiara. Dintre cazurile cunoscute din recensămîntul efectuat în anul 1992, cel mai izbitor este cel al localităţii Rodna din judeţul Bistriţa-Năsăud, unde, după punctul mort înregistrat în anul 1977, numărul celor de naţionalitate maghiară a crescut de la 397 (împreună cu satul Valea Vinului) la 779, astfel încît în prezent se declară maghiari de zece (!) ori mai mulţi decît numărul persoanelor care-şi vorbesc efectiv limba.47 Putem căpăta răspuns la întrebările noastre după publicarea datelor definitive ale recensămîntului din anul 1992 Aceste exemple luate la întîmplare vin să confirme şi ele că la mulţi identitatea etnică e o stare „dinamică” nu doar la nivelul cronologic al înregistrărilor succesive în diferite perioade, ci chiar şi în momentul efectuării recensămîntului dat. .Apartenenţa" lor nu poate fi judecată decît cunoscînd reţeaua complexă a declaraţiilor divergente. Acest conglomerat poate fi decodat doar dup i ce, în posesia tuturor datelor de factură etnică suficient detaliate, se vor putea demonstra interferenţele interetnice şi interconfesionale. E datoria elementară a Oficiului Român de Statistică să le publice, măcar şi numai pentru a-şi dovedi buna-credinţă. Cu ajutorul acestor cifre, ne putem face o imagine mai nuanţată despre comunitatea naţională — pe alocuri doar obliterată, din cînd în cînd 70
