Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)

Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice

Fig. 5. Migraţii interregionale în spaţiul carpato-balcanic (1944-1951)

l=slovaci, 2=germani, 3=maghiari, 4=ucraineni, 5=ruşi, 6=români, 7=italieni, 8=buigari, 9=sîrbi, muntenegrini, 10=macedoneni, 1 l=croaţi, 12=turci A = frontieră de stat; B = limite de provincii sau regiuni istorice

Macedonia -» Voivodina, Croaţia, Slovenia. Aceste migrări, care au fost motivate mai ales economic, au servit şi unor scopuri politice. Şi anume omogenizării etnice, creşterii treptate, în regiunile dezvoltate, de importanţă hotăritoare, în cea mai mare parte alipite în 1918, a proporţiei jmânilor, sîrbilor etc., etnii cu drept de a organizare statală. Stau mărturie în acest sens oraşele transilvănene, unde s-a urmărit sporirea populaţiei într-o proporţie mai accentuată decît media pe ţară: în cadrul populaţiei totale a acestor oraşe, proporţia românilor a crescut între 1948 şi 1992 de la 50,2% la 70,7%.

în ultimele patru decenii, valurile migratorii au continuat din cele mai diferite cauze. Cele mai importante care s-au manifestat

22