Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
între 1950 şi 1991 şi care au avut ca rezultat părăsirea regiunii au fost emigrarea muncitorilor iugoslavi în căutare de lucru în Europa occidentală, a germanilor din România în Germania (fenomen care s-a accentuat în mod fatal în 1990), a turcilor din Bulgaria în Turcia (fenomen ce a culminat în 1989), a maghiarilor, în urma înăbuşirii revoluţiei din 1956, în întreaga lume. ACTUALA STRUCTURĂ ETNICĂ ŞI CONFESIONALĂ A REGIUNII CARPATO-bÂlCANICE Conform datelor oferite de recensămintele efectuate în jurul anului 1990, din populaţia totală de 77 milioane a regiunii cele mai numeroase două popoare au continuat să fie românii (23,3 milioane) şi maghiarii (12,8 milioane); cele două popoare constituie aproape jumătate din populaţia totală a teritoriului carpato-balcanic (tabelele 1, 2). în perioada 1920-1990 — datorită ratei înalte de creştere a natalităţii şi a emigrării reduse —, cel mai mult au sporit populaţiile ţigănească, albaneză, bosniacă şi macedoneană. în urma evenimentelor din timpul celui de al doilea război mondial, numărul din 1920 al evreilor şi germanilor a scăzut cu 80%. Dintre etniile Bazinului Carpatic, dinamica cea mai înaltă de creştere au cunoscut-o slovacii (97,9%), care, în prezent, au depăşit 4 milioane, întrecînd cu mult ritmul de creştere din perioada 1920-1990 a maghiarilor (31,2%). în urma evenimentelor politice amintite mai sus, a migrărilor silite sau liber consimţite, proporţia minorităţilor a scăzut la 12,5% din totalul populaţiei regiunii. 40,3% dintre albanezi, 21,1% dintre maghiari şi 17,5% dintre macedoneni continuă să trăiască în afara graniţelor propriilor state, (tabelele 3, 4). Proporţia sîrbilor de dincolo de frontierele Serbiei, Muntenegrului şi Bosniei-Herţegovina a scăzut la 7,4%, iar cea a croaţilor din afara frontierelor Croaţiei şi Bosniei-Herţegovina la 3,3% ca urmare a asimilării naturale şi a revenirii pe teritoriile de bază amintite. Din punct de vedere etnic, cele mai omogene regiuni sunt socotite Albania, România de sud şi est şi Ungaria, dar procesul e destul de avansat şi pe teritoriile Serbiei Centrale, al Bulgariei, Croaţiei, Slovaciei şi al regiunii Kosovo (tabelul 5, fig. 6). Dar diversitatea etnică — în scădere constantă — a regiunii carpato-balcanice şi problemele geopolitice izvorîte din aceasta apar evidente doar pe hărţile suficient de detaliate 23
