Zepeczaner Jenő et al. (szerk.): Fizionomia etnică şi confesională fluctuantă a regiunii carpato-balcanice şi a Transilvaniei - Múzeumi füzetek 14. (Székelyudvarhely, 1996)
Dr. Károly Kocsis: Configuraţia etnică şi confesională a regiunii carapto-balcanice
mare parte a acestor refugiaţi români s-au stabilit în nordul recuperat al Transilvaniei. însemnată a fost şi proporţia slovacilor care au trecut din Ungaria, Transilvania, Ucraina Subcarpatică pe teritoriul actual al Slovaciei. în acelaşi timp, circa 250 mii de colonişti slovaci şi-au ales domiciliul în localităţile din Cehia părăsite de germani (Sudetenland). O dată cu îndepărtarea, din sud-estul Europei, a aproximativ 350 mii de germani, s-a produs, mai ales în Voivodina şi partea de răsărit a Croaţiei, un mare gol demografic. Pe aceste teritorii, deosebit de valoroase din punct de vedere agricol, „cămara de alimente a Iugoslaviei", a început, încă de la sfirşitul lui 1944, colonizarea a sute de mii de persoane (în Voivodina, de pildă, 235 mii), în cea mai mare parte sîrbi şi muntenegrini aduşi de pe teritoriile aride ale Balcanilor (cu precădere din Bosnia şi Croaţia) (Zuljic, S., 1989) (fig. 5). în urma evenimentelor rezumate mai sus, între 1941-1948 proporţia sîrbilor în Voivodina a crescut de la 56,2% la 65,1%. Un „succes” asemănător a fost obţinut şi de slovaci pe linia omogenizării etnice a Slovaciei (slovaci: în 1941=67,4%; în 1947=85%). Prin plecarea a cîte peste 100 mii de germani şi sîrbi, respectiv a 140 mii de italieni, şi în Croaţia a sporit proporţia croaţilor, etnia majoritară (1921=68,1%; 1949=79,2%). în Bulgaria — deşi în perioada 1945-1951 182 mii de turci au plecat din ţară —, relaţiile etnice nu s-au modificat esenţial. Ca urmare a bine cunoscutelor evenimente politice de după cel de al doilea război mondial, regiunea carpato-balcanică a intrat, în întregul ei, în sfera de influenţă sovietică. în Bulgaria, România, Ungaria şi Cehoslovacia, s-a trecut la transformarea forţată a societăţii şi economiei după model sovietic, în timp ce în Iugoslavia şi Albania acest proces a avut loc prin mijloace parţial diferite. în cadrul proceselor de urbanizare, considerabil deosebite faţă de cele din lumea occidentală, milioane de ţărani s-au văzut nevoiţi să se mute în marile centre urbane industriale, în generell din zone rămase în urmă (caracterizate, de cele mai multe ori, de un spor deosebit al populaţiei), în zone mai dezvoltate (de cele mai multe ori, caracterizate de un spor scăzut al populaţiei şi care ofereau locuri de muncă variate, neagricole). în cazul României şi Iugoslaviei, aceste migrări interregionale au avut loc dinspre zonele est-europene, balcanice înspre cele central-europene (Bazinul Carpatic): România de sud şi est -» Transilvania; Serbia Centrală, Bosnia-Herţegovina, Muntenegru, 21
