Bodáné Pálok Judit: Legea privind drepturile minorităţilor naţionale şi etnice din Ungaria (1993) - Múzeumi füzetek 13. (Székelyudvarhely, 1993)
Gabriel Andreescu: Cuvint înainte
Gábriel Andreescu CUVÎNT ÎNAINTE Caietele Muzeului „Haáz Rezső” sínt, după ştiinţa mea, întîia publicaţie care oferă cititorului român o informaţie relativ acoperitoare privind situaţia de astăzi a minorităţilor naţionale şi etnice din ţara vecină. Prima secţiune: Minorităţile naţionale şi etnice din Ungaria (Ştefan Frătian) tratează date de ordin sociologic (caracteristici demografice), instituţional (participarea la viaţa politică, aşezămintele de educaţie, culturale şi religioase), în sfîrşit, date socio-economice (privind condiţiile de trai). Informaţia este prezentată sintetic, iar comentariile şi contextualizările apar foarte limitat. Aceasta constituie în acelaşi timp calitatea şi limita textului lui Ştefan Frătian. Avantajul de a te afla în faţa unor cifre precise are drept corelativ o pierdere de semnificaţie. Ar fi fost, spre exemplu, relevantă o prezentare a evoluţiei istorice a minorităţilor din Ungaria (recensămintele din 1910 şi cele acoperind perioada 1941-1990 nefiind suficiente), care nu ar fi lăcut de altfel decît să pună în lumină radicalitatea schimbărilor de după 1990. A doua secţiune (autor: Pálok Judit) tratează elaborarea Legii cu privire la minorităţile naţionale şi etnice şi prezintă, pe scurt, instituţiile minorităţilor, create pe baza acestui document legislativ. Foarte importantă este publicarea legii ca atare, avînd în vedere faptul că România se află la rindul ei în faţa provocării de a adopta sau nu o lege a minorităţilor naţionale. Legea maghiară este extrem de novatoare şi, cred, a fost gîndită de către autorii ei şi ca un model pentru viitoarele codificări în domeniu, la nivel internaţional. Astfel, legea vorbeşte sistematic despre minorităţi ca atare, în aceeaşi măsură în care se referă la persoanele aparţinînd minorităţilor naţionale; minorităţile sínt considerate factori constitutivi ai statului, iar identitatea naţională, un drept fundamental al omului; legiferează drepturile colective; recunoaşte dreptul minorităţilor de a înfiinţa partide politice; de a avea reprezentare parlamentară; de a beneficia de serviciile ombudsmanului pentru drepturile minorităţilor naţionale şi etnice; de a crea instituţii proprii (autoguvernările, locale, naţionale) care au statut de drept public. Cine a studiat legea UDMR poate remarca faptul că majoritatea opţiunilor din proiectul de lege al UDMR privind minorităţile naţionale 5
