Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
VI. Criza feudalismului şi epoca reformelor
fragmente de naţionalităţi cu pondere numerică mică. Efectivul evreilor de limbă germană — naţionalitate aparte în concepţia juridică a stărilor — sporea rapid, ei fiind porniţi însă pe calea asimilării, însuşindu-şi nu numai limba maghiară, dar începând să se integreze efectiv în societatea ungară. în cadrul naţionalităţilor — exceptându-i pe croaţi — nu existau mai deloc categorii privilegiate. Intelectualitatea lor redusă numeric, nedispunând de o bază consistentă, era incapabilă să organizeze o mişcare politică proprie. Pretenţiile lor se limitau la concesii privind folosirea limbii lor naţionale, mai ales după ce maghiara s-a impus ca limbă oficială în locul latinei. în condiţiile statului multinaţional, nici nu exista altă cale a scoaterii acestei limbi moarte din uzul administraţiei; în schimb maghiara era înţeleasă de majoritatea locuitorilor ţării. Faptul că membrii diferitelor naţionalităţi dornice să participe activ la viaţa politică şi statală a ţării trebuiau să înveţe ungureşte, constituia un dezavantaj indiscutabil, dar fără temei vedeau exponenţii naţionalităţilor în aceasta primul pas pe calea asimilării forţate: nici ei — ca şi liberalii maghiari — nu aveau vreo idee constructivă pentru rezolvarea problemei naţionale. 83
