Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
VI. Criza feudalismului şi epoca reformelor
în deceniul al cincilea, când Kossuth şi ziarul său au început să pună din ce în ce mai accentuat problema autonomiei economice, membrii asociaţiei “Védegylet” ( = Societatea Protecţionistă; 1844) s-au angajat să cumpere pe cât posibil numai produse interne. Széchenyi îşi ridică glasul împotriva tacticii preconizate de larga mişcare opoziţionistă, lansându-se într-o polemică aprinsă cu Kossuth, care, desăvârşind moştenirea politică a lui Wesselényi, a reuşit să adune în jurul ziarului Pesti Hírlap grosul taberei liberale. O nouă scindare interioară a mişcării, ce-i drept de pondere mai redusă, au generat diferenţele de vederi dintre majoritatea liberalilor care ar fi dorit ca viaţa statală de tip burghez a Ungariei viitoare să se realizeze prin aşezarea autoguvernării comitatelor pe bazele unei reprezentanţe populare (municipaliştii) — şi dintre un grup restrâns al elitei intelectuale, care, după modelul francez, milita pentru centralismul statal deplin (centraliştii). Tot în deceniul al cincilea s-au format, pe fundalul luptelor politice din ce în ce mai aprinse, şi primele partide politice din Ungaria, în sensiil modern al expresiei. în 1846 a luat fiinţă — enunţându-şi programul — Partidul Conservator; în 1847 s-a organizat Partidul Opoziţiei, publcându-şi programul intitulat Ellenzéki Nyilatkozat (= Declaraţie de Opoziţie). în porţiunea de stânga a spectrului politic s-au grupat adepţii consecvenţi şi revoluţionari ai transformărilor democratice, în primul rând scriitorii, printre care tânărul şi popularul poet Petőfi Sándor, sau Táncsics Mihály, purtătorul de cuvânt al iobăgimii, rămas aproape necunoscut, însă prigonit şi întemniţat de autorităţi din cauza pamfletelor sale politice. Ungaria se afla în pragul revoluţiei. PROBLEMA NAŢIONALĂ 9 Politica corelării intereselor a ţinut seama şi de minorităţile naţionale: prin emanciparea iobagilor, prin extinderea drepturilor şi libertăţilor politice, naţionalităţile ar fi beneficiat şi ele de avantaje menite să constituie garanţia loialităţii lor cetăţeneşti. Iar situaţia lor 81
