Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
toate oraşele laolaltă erau îndreptăţite la un singur vot. Zidurile refortificate care separau stările au frânat mobilitatea socială, au blocat căile de emancipare ale ţărănimii iobage şi a oraşelor-târguri. După ce obţinu tronul ceh, iar mai apoi, în 1612, coroana imperială, suveranul a început să promoveze treptat interesele puterii statale centralizatoare. A încercat chiar să impună dependenţa Transilvaniei, bastionul extern al tendinţelor de autonomie ale stărilor. Prilej i-a oferit neinspirata politică externă a lui Gabriel Báthori (1608-1613), principe talentat, dar cu ambiţii excesive; ajuns în impas, acesta deschide el însuşi porţile Transilvaniei în faţa imperialilor, dar turcii le-au luat-o înainte, ocupând principatul. Báthori a fost până la urmă asasinat de haidăii săi. Urmaşul lui a fost Gabriel Bethlen (1613-1629), candidatul sultanului. în situaţia dificilă, noul principe a reuşit, printr-o abilitate diplomatică fără pereche, să-i “scoată pe turci cu vorba” din ţară, în scurtă vreme întărindu-şi poziţiile şi faţă de stările Transilvaniei. A revizuit donaţiile făcute de predecesorii săi, şi întărind astfel fondul funciar al domniei, deveni în ultimă analiză singurul adevărat latifundiar al Transilvaniei. Fiind venit la putere cu sprijinul Porţii, domnia sa nu a fost recunoscută de Habsburgi. Bethlen a înlăturat însă comploturile urzite împotriva sa, reuşind să obţină şi la Viena recunoaşterea sa ca principe. în timpul guvernării sale energice a reuşit să pună capăt anarhiei. Chestiunile zilei convergeau în mâinile principelui. A concentrat veniturile ţării, inaugurând un vast program de construcţii. A ţinut sub control şi a înlesnit prin avantaje comerţul exterior; atunci au început filierele acestuia să ajungă până-n Scandinavia şi Ţările de Jos. A chemat în ţară sau chiar la curte meşteşugari, oameni de ştiinţă, artişti din străinătate; pe tinerii transilvăneni îi trimitea să înveţe la universităţile protestante ale Europei. Nobilimea Transilvaniei, prosperă, s-a înclinat în faţa politicii absolutiste. Aparent, el respecta formele politice ale organizării pe stări, convocând dieta an de an, spre a-i vota impozitele. 50
