Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
acceptat nici de majoritatea nobilimii. Bocskai însă ştia prea bine, că nici alungarea turcilor nu e posibilă în conjunctura existentă. El râvnea deci o pace sigură, garantarea drepturilor nobilimii şi a haidăilor care l-au sprijinit cu arma în mână. Acestora le-a acordat privilegii nobiliare colective, aşezându-i — ca oşteni-ţărani liberi — pe propriile sale posesiuni. Reuşi astfel să integreze în societatea feudală a vremii această categorie războinică, liniştindu-i totodată şi pe nobili şi conservând pe deasupra forţa militară a haidăilor ca o rezervă pe care să poată conta şi mai târziu. în 1606, prin compromisul dintre stări şi curte, a fost semnată pacea de la Viena. Au fost satisfăcute revendicările importante ale răsculaţilor, s-a garantat libertatea religiei protestante, a fost recunoscută din nou independenţa Transilvaniei, ceea ce în viziunea lui Bocskai era principala chezăşie a păstrării celorlalte cuceriri. Precum a consemnat şi în testamentul său politic, “atâta vreme cât coroana ungară se va afla acolo sus, la neamţ, naţie mai puternică decât a noastră, iar regatul Ungariei va să atârne de nemţi, are să fie întotdeauna necesar şi util a se susţine un principe ungur în Transilvania”. Prin medierea lui Bocskai, în acelaşi an s-a încheiat si cu turcii pacea de la Zsitvatorok. Răscoala a fost deci încununată de succes: prin aşezarea haidăilor s-a realizat un model pentru ridicarea ţărănimii; au fost garantate privilegiile stărilor; libertatea religioasă şi implicit autonomia ţării; în sfârşit, s-a pus capăt războiului ce secătuia ţara. Nu peste multă vreme de la încheierea păcii principele părăsi lumea celor vii. Compromisul stărilor cu curtea a fost ridicat la putere de lege odată cu investirea noului suveran, Matia al II-lea (1608-1619). în locul organelor centralizate ale puterii de stat a reînviat aparatul de stat al stărilor. S-a legiferat faptul că regele poate să acorde dregătoriile ţării doar ungurilor şi să doneze domenii doar nobilimii maghiare. Suveranul nu se poate amesteca nici în relaţiile dintre iobagi şi feudali — acordarea ori interdicţia dreptului de liberă strămutare fiind lăsată la discreţia comitatelor. Interesele de clasă ale nobilimii erau susţinute şi prin limitarea drastică a privilegiilor orăşenilor: la dietă 49
