Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
europene, aşa că poate fi considerat fondatorul propriu-zis al principatului. Părţile centrale ale ţării făceau parte din imperiul otoman. Centrul administraţiei turceşti se afla în vilaietul de la Buda, alături de care, concomitent cu extinderea posesiunilor turceşti, s-au organizat şi altele. Dreptul otoman făcea distincţie între musulmani şi între “raiale”, adică creştinii din teritoriile cucerite. Aceştia din urmă aveau o condiţie subordonată şi plăteau impozit personal. Aşa se explică faptul că turcii nu aplicau convertirea forţată. în teritoriul cucerit s-a menţinut, în linii mari sistemul de impunere moştenit de la statul maghiar, astfel ca ţăranii erau grevaţi aproximativ de aceleaşi sarcini. Ungaria regală însă nu a renunţat niciodată, din punct de vedere juridic, la aceste teritorii. Cele cinci secole de existenţă statală suverană se înrădăcinaseră atât de adânc încât — în comparaţie cu ţările balcanice total subjugate, lipsite de sprijinul moral al existenţei statale multiseculare — Ungaria virtuală exista ca şi unitară: instituţia comitatelor, refugiată în Ungaria regală, funcţiona în continuare, iar feudalii se străduiau să-şi încaseze renta, adesea numai simbolică; s-a menţinut vechea rânduială a proprietăţii, iar justiţia continua să existe. “Turcirea” — conformarea cu administraţia şi jurisdicţia turcă — se pedepsea cu moartea. în consecinţă, otomanii nu au reuşit niciodată să transforme radical structura socială a teritoriilor cucerite. Războaiele, distrugerile au cauzat depopularea acestor teritori. Populaţia rămasă s-a concentrat în târgurile ce-i ofereau o securitate sporită. Reţeaua densă a aşezărilor rurale existentă în evul mediu s-a distrus, pământurile cândva intens cultivate s-au transformat în mlaştini şi terenuri sterpe. Populaţia oraşelor practica pe imensele păşuni din jur un păstorit extensiv, mânându-şi cirezile şi hergheliile către Veneţia, Viena, Europa Centrală. în oraşele-târguri din câmpie s-a format astfel o pătură civico-rurală înstărită, care se fortifica şi se conştientiza pe zi ce trecea, luându-şi în propriile mâini problemele administraţiei locale: astfel s-a născut “comitatul ţărănesc”. » » Oraşele cucerite de turci erau în schimb sortite pieirii. Populaţia lor a emigrat, cei rămaşi nu erau lăsaţi să construiască, comerţul cu 44
