Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
IV. Ţara scindată î trei
Expansiunea turcească şi-a atins limita maximă în Ungaria. Traversarea Balcanilor de către trupele recrutate în Asia Mică necesita aproape trei luni. Din cauza greutăţilor de aprovizionare turcii nu se angajau în campanii de iarnă, retrăgându-şi grosul trupelor înainte de venirea anotimpului rece. Iată pentru ce rezistenţa, fie chiar şi de câteva zile, a oricărei cetăţi sau fortăreţe, căpăta o enormă importanţă. Intensitatea ofensivei turceşti era frântă: planul de a pătrunde în inima Europei pe valea Dunării, şi de a ocupa Viena, nu s-a putut realiza. în partea răsăriteană a ţării se instalase regina Izabella de Jagelló (1541-1551), văduva regelui János. Direcţia principală a expansiunii otomane era cea de nord-vest, din punct de vedere otoman Transilvania ajunse zonă periferică, turcii înşişi împăcându-se cu faptul că acolo există un principat autonom, dar aliat şi tributar porţii. Dirigentul politicii în partea estică a ţării era însă George Martinuzzi, iar el năzuia la unificarea tuturor teritoriilor neocupate de turci sub sceptrul Habsburgilor: în 1551, printr-o bruscă decizie, el deschise porţile Transilvaniei în faţa oştilor lui Ferdinand. Armata de câteva mii care sosi era însă neputincioasă în faţa unei invazii turceşti, nefiind bună decât de ameninţare la adresa opoziţiei turcofile. Zadarnic îi asalta Martinuzzi pe Habsburgi ca să-i trimită trupe mai consistente în Transilvania; zadarnic i-a ţinut în şah pe turci cu o dibăcie diplomatică fără pereche, ajutorul de o forţă decisivă nu mai sosea — ba mai mult: neavând încredere în Martinuzzi, comandantul trupelor austriece puse la cale asasinarea sa. Principatul lui loan Sigismund (1559-1571) a devenit autonom sub protectorat turcesc, iar Habsburgii îl recunosc şi ei ca atare prin tratatul de la Speyer (1570). Era de-acum clar, că aceste îndepărtate teritorii învecinate cu Ungaria regală doar pe o porţiune scurtă în nord, erau imposibil de menţinut într-o stare de unitate politică. Aşa stând lucrurile, politica Habsburgilor avea interesul să opteze pentru principatul Transilvaniei, şi nu pentru suzeranitatea turcească. Ştefan Băthori (1571-1586) a reuşit să-şi impună domnia şi în faţa diplomaţiei 43
