Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
II. Feudalismul timpuriu
Domnia sa a însemnat o cotitură decisivă în domeniul administraţiei. Sub influenţa bizantină, procedura verbală de la curte a fost înlocuită de scripticitate: în 1181 a dat Béla alsIII-lea celebra sa decizie prin care hotărea ca pricinile dezbătute în prezenţa sa să fie consemnate în scris. Organismul CANCELARIEI regale dobândind permanenţă, procedura administrativă scriptică s-a instituţionalizat şi a devenit sistematică. Tot mai numeroase documente din această vreme reflectă o influenţă franceză, explicabilă prin faptul că o bună parte a personalului şi-a făcut studiile la Paris. Printre ei s-a aflat şi notarul anonim al regelui, Anonymus, autorul celei mai importante cronici medievale ungare, intitulată Gesta Hungarorum. în scopul câştigării marilor potentaţi, Béla al III-lea nu se zgârcea în ce priveşte donaţiile funciare. în timpul domniei sale a survenit primul caz când obiectul donaţiei este un întreg comitat. Cu toate acestea domeniul său personal nu a scăzut considerabil, în timp ce prin înlesnirea dezvoltării urbane, prin aşezarea unor colonişti străini, regele a reuşit să-i sporească potenţialul economic. Nu peste mult timp însă avea să se învedereze că autoritatea monarhului nu se mai poate consolida pe vechile temeiuri. Veacul nou, al XIII-lea, a adus cu sine decăderea autorităţii regale. Andrei al Il-lea (1205-1235) a accelerat chiar procesul descompunerii sistemului comitatelor regale, în timpul domniei sale donaţiile de domenii ale cetăţilor coroanei devenind un lucru obişnuit. Noii posesori interveneau chiar şi în exercitarea puterii de stat, ei fiind cei care aduneau darea regală, şi îi judecau pe locuitorii neaserviţi de sub jurisdicţia lor. Beneficiarii daniilor regale au acaparat o putere şi o influenţă considerabilă — de fapt atunci a început să se contureze şi să se afirme (pe lângă sprijinul acordat pretendenţilor la tron) prin revendicări de fond clasa latifundiarilor maghiari. în schimb membrii ignoraţi ai elitei, precum şi vârfurile clerului — care se temeau de răsturnarea raportului de forţe — sunt adversari ai noii ordini. în urma donaţiilor şi datorită consolidării latifundiarilor, situaţia păturilor mijlocii devine nesigură. Oştenii vasali ai regelui (servientes, “slujitori”) protestează împotriva samavolniciilor comise de magnaţi 22
