Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
II. Feudalismul timpuriu
de un spirit luminat fără pereche în evul mediu, print-un decret al său: “împotriva vrăjitoarelor, deoarece ele nu există, să nu fie întreprinsă nici o acţiune.” (Ce-i drept, decretul se referă doar la un anume soi de vrăjitoare, denumite STRIGA.) în secolul XII consolidarea puterii regale continuă. Călătorii străini consemnează oarecum surprinşi că o ţară atât de vastă nu s-a scindat în principate, comitatele regale fiind în măsură să constrângă la supunere întreaga populaţie a ţării. Impozitele nu erau exagerate; totuşi veniturile coroanei au permis întreţinerea unei curţi luxoase, în spatele acestei stabilităţi se aflau relaţiile feudale deja consolidate, care păstrau însă o serie de trăsături arhaice. Puterea regelui era garantată în primul rând de domeniile sale proprii, extinse pe cca. o treime a teritoriului ţării. Biserica aşteptând de la el sprijin şi posesiuni, căuta să evite conflictele interne. în schimb grupările nemulţumite ale latifundiarilor laici încercau să-şi impună interesele tot prin întreţinerea conflictelor dinastice. Prin sprijinirea pretendenţilor la tron, imperiul bizantin în ascensiune se străduia să supună ţara. Bizanţul şi Ungaria — implicându-se în diferite sisteme de alianţe — s-au războit ani în şir. Pericolul extern le-a impus regilor unguri o politică prudentă, de echilibru. Tot pe poziţii ponderate, lipsite de manifestări extreme s-au situat ei şi în îndelungatul conflict occidental dintre papalitate şi imperiu, încheiat lent. Puterea Regatului Maghiar din evul mediu timpuriu a consolidat-o către sfârşitul secolului Béla al III-lea (1173-1196). Fiind crescut la curtea bizantină, după revenirea în ţară, arhiepiscopul de Esztergom — temându-se de influenţa bisericii răsăritene — se codea să-l încoroneze. în scurt timp însă Béla a reuşit să-i câştige pe cei ce-1 întâmpinaseră cu neîncredere. A bătut monezi de bună calitate după modelul celor bizantine, a restabilit ordinea destrămată a justiţiei, a ţinut zile de judecată la Székesfehérvár, a adus în ţară noi ordine călugăreşti — bunăoară cistercienii, cu bune legături în Franţa —, a sprijinit ordinele cavalereşti. 21
