Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)

I. Preistoria Maghiară

trecătorile Transilvaniei în Bazinul Carpatic. Exodul nu a cauzat pierderi umane însemnate, până şi şeptelul de animale a trebuit să fie părăsit doar de cei ce locuiau în partea răsăriteană a habitatului. Ocuparea integrală a Bazinului Carpatic nu a fost un proces paşnic nici în fazele sale următoare, părţile Transdanubiene fiind stăpânite de principatul bavarez, iar cele nord-estice de imperiul morav. în Câmpia Panonică şi în Transilvania descălecătorii se lovesc de interesele taratului bulgar. Bazinul Carpatic nu a fost niciodată un vid, dar — făcând abstracţie de avari — descălecătorii maghiari au fost primii care au reuşit să-l cuprindă sub o stăpânire unitară şi durabilă. Procesul descălecatului îl putem considera încheiat în jurul anului 900.

Efectivul ungurilor descălecători se poate estima la o jumătate de milion. Populaţiile găsite aici: slavii (sloveni, moravi, bulgari), francii precum şi avarii — aceştia din urmă greu de identificat — pot fi estimate la jumătatea efectivului ungurilor.

Pentru ungurii obişnuiţi cu un mod de viaţă seminomad, condiţiile bio-geografice ale Bazinului Carpatic au asigurat un climat propice. Interesul lor pentru pământ arabil era redus, triburile descălecătoare împărţind între ele de fapt locurile de păşunat. Primăvara populaţia de rând ara şi semăna pe lângă sălaşurile de iarnă, adunându-şi recolta când se întorcea de la păşunatul de vară. Existau printre aceştia elemente mai înstărite, posesoare ale unui şeptel însemnat, dar şi slugi care-şi pierduseră libertatea. Ei, dimpreună — unguri în marea lor majoritate — alcătuiau grosul populaţiei. Aceste elemente nu au participat la aventurile militare ale epocii. Oştenii se recrutau din rândurile păturilor mijlocii; având cai şi fiind echipaţi adesea cu armament argintat, porneau în campanii ca suită a căpeteniilor de trib. în vârful piramidei sociale se aflau căpeteniile de trib şi principii, majoritatea lor trăind în cetăţile întărite cu valuri de pământ de pe lângă vaduri; mânaţi de gustul lor pentru putere şi lux, ei întreţineau legături cu teritorii îndepărtate.

Deceniile următoare descălecatului sunt cunoscute sub denumirea de perioada incursiunilor militare. Acestea erau campanii de jaf şi de impunere a tributului, însă ele nu au fost pornite niciodată anapoda,

13