Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
trebuiau utilizate primordial în rambursarea uriaşelor datorii deja existente. Cât despre formele radicale, conducerea kâdâriană îmbătrânită se temea de ele, mai ales din cauza urmărilor social-politice ale acestora. în noua ordine economică mondială produsele tradiţionale din spaţiul în cauză s-au devalorizat. Alternarea proporţiei de schimb a produselor i-a pricinuit economiei ungare pierderi de câteva ori mai mari decât cele din vremea războiului. Ca urmare, valoarea venitului naţional calculat în dolari scădea chiar şi în condiţiile stagnării. Conjunctura internaţională punea deci ab ovo sub semnul întrebării posibilitatea dirijării economiei spre o traiectorie ascendentă. La începutul anilor ’80 s-a născut o decizie politică în vedera continuării într-un fel a procesului reformator, dar deocamdată fără “reforma reformei”,* adică sub deplina interdicţie a reînnoirii radicale. Scăderea lentă, treptată, a nivelului de trai, lipsa de perspectivă a situaţiei, periclitau stabilitatea politică internă. Intuind tocmai situaţia dificilă, un grup al conducerii politice dorea să sporească posibilităţile promovării intereselor sociale —- şi chiar s-au luat modeste măsuri în domeniul lărgirii drepturilor politice şi al autonomiei economice a întreprinderilor. Dar aparatul de partid şi de stat de sub comanda lui Kádár János se situa în fond pe poziţiile expectativei. Stagnării economice i-a urmat stagnarea politică; procesul de destabilizare economică a generat la rândul său destabilizarea politică. Până la cumpăna anilor ’70-’80, regimul pedepsea cu toată severitatea orice manifestare a voinţei politice neconformiste. De la începutul anilor ’80 însă, activitatea spirituală a celor ce gândeu altfel, restrânsă în cadrul aşa-zisei sfere secundare a publicităţii, a fost şi ea tolerată. Această spiritualitate alteră s-a autodefinit drept opoziţie democratică. Difuzarea ideilor sale şi schimbul de idei se realiza pe calea unor publicaţii proprii, deocamdată doar multiplicate, şi apărute fără aprobare. Aceste “samizdaturi” insistau pentru lărgirea drepturilor şi libertăţilor democratice, considerând că şi pentru Ungaria cea mai bună soluţie este democraţia pluralistă. în paginile acestor publicaţii s-a pus pentru prima dată, cu un puternic accent, 138
