Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
evenimentele dinainte de 1956, respectiv din acel an — amnistie în urma căreia s-a redresat şi situaţia internaţională a Ungariei. După ce figurase ani de-a rândul pe agenda O.N.U., “chestiunea ungară” nu mai preocupa opinia publică mondială. Lealitatea civică a celor rămaşi în ţară era suficientă pentru a fi lăsaţi în pace, iar în comparaţie cu prigoana din deceniile anterioare, faptul în sine a generat calm şi mulţumire. S-au deschis frontierele, se putea călători mai în voie, cei plecaţi în străinătate începură să facă vizite în ţară. Autorităţile nu se mai amestecau în viaţa particulară a cetăţenilor, practicarea religiei deveni mai liberă, cortina de fier nu mai separa viaţa spirituală a ţării de pulsul culturii europene. Pentru prima dată după îndelungate decenii, anii ’60 au adus tihnă în viaţa Ungariei. Noul curs politic era marcat de numele prim secretarului Kádár János, fără însă ca opiniile sale să fie unanim împărtăşite în conducerea partidului. Mai funcţiona încă un puternic curent dogmatic, iar el a putut fi restrâns numai treptat. Dar din controversele interne ale partidului, opinia publică nu recepta nici măcar atâta ca în anii ’50; doar din permanentele substituiri de persoane se putea bănui că există divergenţe intestine. încrederea în triumful noii politici pe două fronturi şi în loialitatea cetăţenilor se reflectă în deviza lui Kádár de la începutul noului deceniu: “Cine nu este împotriva noastră, e cu noi”. Lozinca parafraza probabil cu bună ştiinţă una din deceniul precedent, şi sugera întorsătura politică intervenită. Totuşi evenimentele din 1956 — deşi întrerupseseră pentru zece zile continuitatea sistemului socialist —, nu erau considerate punct de plecare, subliniindu-se mereu că drumul parcurs de la 1945 încoace constituie un proces continuu şi neîntrerupt. Această ambiguitate se reflectă şi în faptul că cei care dărâmaseră statuia lui Stalin au fost pedepsiţi, dar monumentul nu a mai fost refăcut. Politica ungară se străduia să se încadreze din nou în linia de dezvoltare a ţărilor socialiste europene. O importantă piatră de încercare în acest sens a fost cooperativizarea agriculturii. în 1956 cooperativele se destrămaseră, iar guvernul abolise sistemul cotelor obligatorii. Liniştea astfel asigurată a satelor 133
