Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)
XII. Perioada socilaismului de tip sovietic
procedură împotriva unui total de 1.136.434 persoane, adică aproximativ fiecărui al cincilea locuitor adult. în 516.708 cazuri, deci la unul din două, fiind găsiţi vinovaţi, au fost condamnaţi, însă chiar disculpaţi, cercetaţii aveau toate şansele să ajungă într-un lagăr de internare. Membrii fostei clase dominante, respectiv cei etichetaţi ca atare, au fost deportaţi. Ţăranii cu peste 25 jugăre de pământ au fost declaraţi “chiaburi”, duşmani de clasă, şi năpăstuiţi cu impozite şi cote. Povara impozitelor şi a cotelor apăsa însă asupra întregii ţărănimi. Ea a trebuit să plătească pentru concepţia bazată pe o strategie total greşită, a industrializării forţate. La mijlocul secolului XX, Ungaria nu mai era o ţară agricolă înapoiată; până la aceea epocă se încheiase cu succes şi reconstrucţia ţării. Dorinţa de a consolida şi militariza ţara a generat însă o politică autarhică în economie şi mai ales în investiţiile menite să dezvolte industria grea. Dezvoltarea nu se putea finanţa decât din resurse interne, capitalul era realizabil numai din exploatarea necruţătoare a ţărănimii. Pe deasupra, politica agrară s-a lansat în colectivizarea forţată. Pământurile rămâneau necultivate, şeptelul scădea, au survenit lipsuri fundamentale în aprovizionare, compensarea lor încercându-se prin majorarea preţurilor şi prin introducerea sistemului cartelelor. Nivelul de trai al populaţiei a scăzut brusc şi considerabil, în timp ce propaganda oficială susţinea contrariul. Masele şi-au pierdut treptat toate iluziile legate de noua orânduire. în conducerea politică s-a înfiripat deasemenea tabăra celor dornici să corecteze greşelile politice şi economice. în 1953, după moartea lui Stalin, ei au dobândit chiar un oarecare rol. în luna iunie 1953, o hotărâre de partid pentru uz intern (dată publicităţii doar cu decenii mai târziu) dezvăluia greşelile comise, iar ca spectaculoasă atestare a predispoziţiei pentru corecţie, i s-a dat lui Nagy Imre mandat de prim-ministru. Rákosi, silit pentru moment să bată în retragere, dar păstrându-şi funcţia de secretar general, a pornit contraatacul, şi datorită relaţiilor sale mai bune în materie de alianţe a reuşit să obţină desărcinarea lui Nagy Imre, ba mai mult — în 1955 —, revocarea acestuia din funcţiile sale de partid. Din motive lesnp de înţeles, 128
