Gergely András: Istoria Ungariei - Múzeumi füzetek 7. (Székelyudvarhely, 1993)

XII. Perioada socilaismului de tip sovietic

aparatul de stat şi de partid, compromis, s-a aliniat în spatele lui Rákosi, angajat în menţinerea regimului. Poziţiile lor s-au clătinat însă în urma congresului din februarie 1956 al comuniştilor sovietici, înăbuşirea aprecierilor critice izbutea din ce în ce mai puţin. O mare importanţă a avut şi concilierea sovieto-iugoslavă, precum şi semnarea tratatului de stat austriac: modele apărute şi adoptate în vecinătatea nemijlocită ofereau alternativa desfăşurării. în Polonia avuseseră loc importante substituiri de persoane, care semnalau renunţarea la politica de până atunci.

Baza socială a regimului nu se limita însă la aparatul de partid. Organismul statal era complet reînnoit, iar pe lângă aceasta dirijarea evoluţiei economico-sociale crease zeci de mii de posturi mai mari şi mai mărunte. Calea către ascensiunea socială îi era deschisă aproape oricărui muncitor calificat cu studii medii, iar cei veniţi din sate la oraş găseau de lucru în noile uzine industriale. Mulţi dintre ei credeau încă nestrămutat în vechile lozinci, urmărind cu nedumerire oscilaţiile politicii. Primele îndoieli în rândurile lor le-a trezit scăderea venitului real cu 20%.

Păgubiţii noului regim, expropriaţii, evacuaţii, cei internaţi în lagăre puteau spera înbunătăţirea situaţiei lor doar prin prăbuşirea regimului. Posturi de radio din Occident au iniţiat propaganda în acest sens, generând iluzii despre un probabil sprijin occidental. în primăvara anului 1956 criza politică era în prag.

REVOLUŢIA DE LA 1956

*

Criza politică internă s-a manifestat încă din primăvara memorabilului an. Rákosi Mátyás a recunoscut în mod public că în anii precedenţi s-au comis o serie întreagă de ilegalităţi. Cercul Petőfi din cadrul uniunii tineretului analiza în şedinţe deschise situaţia politică internă, drept care în iunie a fost pus sub interdicţie. Cei

129