Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
lucrarea. Pictat în culori intense, tânărul poartă pantaloni strâmţi de mătase de culoare violet închis şi un dolman purpuriu, acesta din urmă fiind împodobit cu broderii şi şnururi bogat aurite şi cu un brâu metalic argintat, încrustat cu pietre preţioase verzi. O mantie de culoare deschisă aşezată deasupra dolmanului completează ţinuta, legată la gât sub cravată, acoperind umărul şi braţul stâng. în mâna dreaptă ţine o mănuşă şi o pălărie cu pene de egretă, în timp ce mâna stângă îmbrăcată în mănuşă se sprijină pe mânerul unei săbii curbate, bogat ornamentate. Chipul bărbatului este luminat din dreapta de o sursă de lumină ascunsă, evidenţiind astfel redarea meticuloasă a feţei, şuviţele ondulate ale părului, mustaţa subţire şi privirea îndepărtată, realizate în stil academic. Pardoseala din încăpere este formată din plăci geometrice multicolore, pe care artistul le-a amplasat într-o perspectivă liniară. în fundal, unde mobilierul a rămas în mare parte umbrit, se distinge în dreapta o masă acoperită cu o draperie roşiatică şi cărţi suprapuse, în spatele ei se observă detaliul unei alte piese de mobilier cu coloane răsucite, iar mai sus un fragment din rama unui tablou. Lumina se revarsă în încăpere din stânga, prin uşa deschisă a balconului cu parapet neogotic. Uşa cu închidere semicirculară dispune de un vitraliu cu armătură de plumb, înfăţişând un motiv în formă de stea. în depărtare, se profilează detaliul unui vârf de munte, precum şi cerul înnorat. Deasupra uşii se remarcă un însemn militar, o bardă şi un buzdugan aşezate încrucişat, iar deasupra lor un coif decorat cu pene. Compoziţia este închisă la partea de sus de tavanul casetat al încăperii. Lucrarea este semnată cu monogramă şi datată în colţul din stânga jos: „18 VM 62”. Potrivit istoricului de artă Jenő Murâdin - din moment ce această lucrare a fost realizată în timpul studiilor lui Venceslav Melka la Praga - este posibil ca artistul să o fi adus din Praga în Transilvania când s-a stabilit la Cluj în jurul anului 1870. Deteriorarea gravă a lucrării, zecile de rupturi orizontale şi ondularea pânzei sugerează că suportul textil a fost cândva transportat şi depozitat în formă rulată pentru o perioadă lungă de timp (foto 8). Descrierea stării de conservare a lucrării Suportul textil al lucrării de mari dimensiuni (208 x 114 cm) constă dintr-o singură bucată de pânză, cu ţesătură densă şi fire de grosime medie, iar pe baza examenului microscopic ţesătura s-a dovedit a fi din in. în 1988 lucrarea a fost transferată de la Muzeul de Istorie a Transilvaniei la Muzeul de Artă Cluj-Napoca fără să fie întinsă pe şasiu, în stare de detensionare. Probabil că şi anterior a fost depozitată într-un mod similar, sau în formă rulată, astfel încât suportul textil nu şi-a putut îndeplini funcţia din cauza detensionării şi a rezistenţei mecanice scăzute, iar aderenţa straturilor de preparaţie şi de culoare la suport s-a redus, facilitând apariţia desprinderilor şi a lacunelor pe întreaga suprafaţă pictată (foto 9-10). De-a lungul timpului lucrarea a fost redimensionată de trei ori, suportul textil a fost tensionat pe şasiuri de diferite dimensiuni. Acest lucru rezultă din găurile produse de cuie metalice şi petele de coroziune dispuse în trei rânduri de-a lungul laturilor pânzei; de asemenea, s-au putut observa de-a lungul marginilor diverse cute, franjuri şi reţele de cracluri. în urma redimensionărilor, marginile lucrării s-au fragilizat, ţesătura a îmbătrânit şi şi-a pierdut flexibilitatea şi elasticitatea, iar din această cauză au apărut numeroase rupturi şi pierderi de material (foto 11-12). Cele 27 de rupturi orizontale (de 2-17 cm lungime) ale suportului textil (foto 13), precum şi ondularea caracteristică şi deformarea pânzei s-au raportat la ideea mlării repetate şi a transportului şi depozitării pe termen lung într-un mod similar. Indiferent ce grosime are o lucrare pe suport textil atunci când este rulată, ca urmare a îndoirii, în lucrare se creează anumite forţe locale care conduc la aglomerarea straturilor suprapuse. în zona periclitată apar simultan forţe de acelaşi ordin de mărime, dar opuse: în funcţie de direcţia de rulare, o parte se comprimă, se micşorează din cauza compresiunii, iar cealaltă latură se încordează, se tensionează, astfel prima se scurtează, iar a doua se întinde. Din acest motiv, picturile rulate cu partea pictată înspre exterior pot fi considerate norocoase, deoarece în timpul îndreptării, straturile de preparaţie şi de culoare se pot reaşeza în poziţia originală (fig. 1), dacă aderenţa lor la suport este adecvată. în schimb, în cazul picturilor rulate cu partea pictată înspre interior, există riscul ca, după îndreptare, să apară desprinderi şi lacune pe suprafaţa pictată (fig. 2). Datorită diversităţii materialelor utilizate şi a diferenţelor în îmbătrânire - ceea ce provoacă diferenţe mecanice decisive — adesea ne confruntăm cu fenomene foarte variate în cadrul unei opere de artă. în cazul lucrării care face obiectul studiului, preparaţia de culoare albă a fost aplicată într-un strat uniform, subţire, fiind pe bază de clei animal şi carbonat de calciu; iar pe baza analizelor microscopice liantul stratului de culoare s-a dovedit a fi pe bază de ulei. Straturile de preparaţie şi de culoare au prezentat pe lângă numeroasele lacune, desprinderi şi eroziuni şi o reţea de cracluri de bătrâneţe, mai ales în zonele umbrite, întunecate. Grosimea şi stilul de aplicare a straturilor de culoare sunt foarte variate: artistul a realizat chipul şi veşmintele modelului, precum şi zonele cu lumină aplicând culorile în pastă, însă fundalul este realizat în strat subţire, astfel încât pe alocuri textura suportului a devenit perceptibilă pe suprafaţă. Lucrarea a fost acoperită de un strat de vemis aplicat inegal, cu aspect alterat, puternic brunisat din cauza îmbătrânirii şi oxidării (foto 14). în timpul investigaţiilor preliminare, analiza în luminescenţă ultravioletă (UV) a evidenţiat depunerile unor substanţe neomogene străine, aglomerările, scurgerile locale de vernis, ceea ce indică faptul că lucrarea a fost vernisată întoarsă pe orizontală (foto 15). S-a observat de asemenea faptul că vernisarea nu a avut loc la finalizarea lucrării, ci mult mai târziu, în timpul uneia dintre operaţiunile de redimensionare, întrucât stratul de vemis nu a acoperit marginile pictate ale 216
