Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
uniform în gelul agar, în timp ce în gelul gellan au fost absorbiţi mai profund (foto 2). Sub folia de polietilenă s-a produs condens; pentru a evita acest lucru, în continuare am acoperit foaia tratată cu un vas de sticlă. Astfel, s-a format un spaţiu cu umiditate ridicată în care conţinutul de apă al gelului nu s-a evaporat, dar nu s-a produs nici condens.43 In experienţa noastră, aplicarea presiunii asupra gelului (de exemplu, acoperirea cu o placă de sticlă) sporeşte efectul de umezire, storcând oarecum apa din gel, ceea ce îngreunează controlul procesului.44 In acelaşi timp, gelurile uşor presate se aşază mai bine pe suprafaţa de tratat, astfel umezirea devine mai uniformă. Unul dintre avantajele principale ale gelurilor se menţionează că ar fi facilitarea tratamentului local al halourilor de apă, fapt pe care l-am verificat printr-un experiment folosind gel gellan 3%. Am optat pentru gelul gellan datorită răspândirii laterale mai reduse a apei faţă de cea a gelului agar cu aceeaşi concentraţie. Testul de curăţare a fost efectuat pe două hârtii fabricate industrial, din secolul al XIX-lea. Prima foaie de hârtie era o gravură reprezentându-1 pe Sfântul Andrei, o hârtie fără lignină, neîncleiată, mai netedă în zona plăcii de presă, cu structura fibroasă mai compactă, pătată şi modificată cromatic pe întreaga suprafaţă. Picurând apă pe hârtie, am observat o absorbţie rapidă şi completă, rezultând apariţia unui halou intens. Cealaltă foaie era un document scris pe hârtie cu conţinut de lignină, netezită pe ambele feţe, având culoarea modificată pe întreaga suprafaţă, cu o absorbţie slabă; pe suprafaţa hârtiei se observau halouri de apă maronii. Arrighi şi colab.45 recomandă utilizarea ciclododecanului pentru a preveni absorbirea apei în hârtie. Prin urmare, în jurul petelor de apă am format un inel protector cu o soluţie saturată de ciclododecan în benzină (aplicată simultan pe ambele părţi). Foile de hârtie testate au fost aşezate pe o placă de sticlă. Din gelul gellan am decupat o bucată corespunzătoare dimensiunii şi formei haloului, şi am aşezat-o peste halou, acoperind apoi toată suprafaţa cu un vas de sticlă timp de 30 de minute. In cazul gravurii, apa a fost absorbită de hârtie, umezind-o puternic. S-a răspândit atât în secţiune, cât şi lateral; ciclododecanul nu a putut opri răspândirea apei, iar dimensiunea haloului a crescut. în mod similar, şi hârtia documentului scris s-a îmbibat cu apă şi s-a putut observa o răspândire laterală a apei, haloul de apă crescând şi în acest caz, dar într-o măsură mult mai mică. Astfel, efectul protector al ciclododecanului nu a fost suficient în niciun caz.46 Experimentul a fost repetat pe gravură, folosind o topitură de ciclododecan, rezultatul 43 Tratamentul cu gel poate fi, de asemenea, efectuat într-o cameră de umidificare, menţinând o umiditate relativă de minim 60%. 44 Gelurile coloidale sunt caracterizate prin fenomenul de sinereză (compactare), ceea ce înseamnă, că sub presiune îşi pierd conţinutul de apă liberă. Wolbers 2017. p. 391. 45 Arrighi et al. 2017. pp. 110-112. 46 Barbisan şi colegii săi au utilizat ciclotetrasiloxan şi ciclopentasiloxan în jurul halourilor de apă pentru a preveni migrarea apei, raportând despre un succes. fiind similar cu cel precedent. „Bariera de protecţie” nu a putut împiedica disiparea laterală a apei şi migrarea produşilor de degradare (foto 3). Efectul de curăţare al gelurilor este intensificat de ionii adăugaţi; aceştia cresc conductivitatea, accelerând astfel difuzia. Ionii pot fi introduşi în gel folosind săruri, acizi sau baze.47 în procesul de curăţare a hârtiei, bazele sunt utilizate cel mai frecvent, deoarece promovează atât dizolvarea fizică, cât şi cea chimică a acizilor şi a impurităţilor.48 Gelurile preparate cu soluţie de hidroxid de calciu au fost folosite cu succes49 la curăţarea hârtiei, astfel şi noi am ales să le utilizăm. Am preparat plăci de gel gellan 4%, cu o grosime de 4 mm, folosind apă de robinet şi soluţie de hidroxid de calciu cu pH = 9, pH-ul plăcii din urmă a devenit aproape neutru (pH 6,5). Hârtia utilizată pentru testare era fabricată industrial, având o capacitate bună de absorbţie, a fost tăiată în patru bucăţi. Două au fost preumidificate timp de 15 minute printr-o membrană semipermeabilă Sympatex (până la atingerea umidităţii corespunzătoare unei UR de 100%), iar celelalte două au fost menţinute uscate (într-un spaţiu cu UR de aproximativ 40%). Pe o placă din plastic am întins Hollytex (textilă neţesută din poliester, n.t.), apoi am aşezat hârtiile test, acoperindu-le cu gel, apoi am pus peste ele un bol de plexiglas, astfel încât apa să nu se evapore din geluri. Tratamentul a durat 90 de minute, după care gelurile au fost îndepărtate şi foile de hârtie test au fost lăsate să se usuce (foto 4). în timpul tratamentului, gelurile şi-au modificat culoarea, şi au absorbit mulţi produşi de degradare; halourile de apă au dispărut vizibil din hârtie şi au apărut într-o măsură mai mare sau mai mică în foile de gel (foto 5). Observând cu ochiul liber, nu s-a constat nicio diferenţă vizibilă între gradul de curăţare a hârtiilor uscate şi a celor preumidificate, mai mult, nici în cazul hârtiilor tratate cu apă sau cu soluţii alcaline. însă variaţia de pH prezenta o diferenţă, se pare că din foile de hârtie uscate au fost îndepărtaţi mai mulţi produşi de degradare şi acizi, atât sub acţiunea apei, cât şi în mediu alcalin, deoarece pe suprafaţa acestora am măsurat50 * * un pH mai mare decât pe cea a foilor de hârtie preumidificate. Hârtia conţinea în continuare produse de degradare, deoarece s-au format noi halouri de apă pe hârtie în timpul măsurării pH-ul. Astfel se poate afirma că pentru o curăţare completă ar fi necesar un tratament mai lung, implicând eventual schimbarea foilor de gel. Marcajele scrise cu creion de grafit s-au transferat parţial de pe foile de hârtie pe foile de gel, ceea ce atrage atenţia asupra faptului că, în cazul grafitu47 Hughes - Sullivan 2016. p. 35. 48 Dizolvarea fizică este ajutată de umflarea mai semnificativă a fibrelor, iar dizolvarea chimică are loc prin neutralizarea acizilor, proces prin care se formează săruri. 49 Barbisan et al. 2017. pp. 113-115. 50 Din păcate, pH-ul apei distilate utilizate pentru măsurarea pH-ului a fost de 5,6; astfel, numai tendinţele pot fi observate, nu se poate măsura o valoare exactă. 200
