Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)

Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása

s-au identificat semnalele caracteristice indigoului (543, 596, 1586 cm1). Conform rezultatelor analizei Raman, la unul din manuscrise — Book of Mulling - pentru fixarea colorantul albastru s-a utilizat cretă (1090 cm1), iar la un alt manuscris - Book of Kells - gips (1005 cm'1).21 Cennini menţionează în mai multe capitole obţinerea albastrului indigo, în capitolul „Cum trebuie să colorezi hârtia în culoarea indigo. ” descrie adăugarea albului de plumb la albastrul de Bagdad: „ Culoarea indigo. Ia acelaşi număr de coli de hârtie ca mai sus, o jumătate uncie de alb de plumb, şi cât două boabe de indaco maccabeo, şi freacă-le bine împreună, căci frecăndu-le bine, culoarea nu se strică. Amestecă, apoi, cu acelaşi clei, în felul arătat mai sus. ”21 23 Intr-un alt capitol, „Cum se poate face din mai multe culori un al­bastru asemănător cu albastrul de Germania (Azurit - în traducerea lui Thompson, n.t) ”21 indică următoarea reţetă pentru pictura pe panou:,,... Ia indigo şi freacă-l cât poţi mai bine cu apă, şi amestecă-l cu puţin alb de plumb — pentru lucrările pe panou, sau cu puţin alb de var (albul lui Sf. loan) -pentru lucrări pe zid. Dă o culoare asemă­nătoare cu albastrul (azurit-m traducerea lui Thompson, n.t.). Trebuie să fie legat cu clei. ” Manuscrisul de Bologna, datând de la mijlocul se­colului al XV-lea, recomandă obţinerea indigoului din drobuşor, prin adăugare de gesso soţiile, adică gips: „Ia gesso soţiile gata preparat şi amestecă-l cu floarea dro­­buşorului ”24. La Cennini, în capitolul CXVI. - „Cum se face gipsul (eronat, în traducerile româneşti se foloseşte termenul ipsos, n.t.) cel mai bun pentru grunduirea pano­urilor” - citim următoarele: „Acum trebuie să ai un gips care să fie cel mai bun, din cel mai mărunt, care se face din acelaşi gips, dar care e bine curăţat timp de o lună de zile, şi ţinut moale într-un hârdău. Schimbă apa în fiecare zi, ca să nu se strice, şi să îi ia gipsului toată fierbinţeala, şi se va face moale ca mătasea. Pe urmă se aruncă apa, şi din el se fac turtiţe, care sunt lăsate să se usuce; acest gips ne este vândut de către spiţeri, nouă, pictorilor, şi ne folosim de el pentru a grundui cu gips, atunci când poleim, cu aur, sau când facem reliefuri, sau pentru orice lucrări frumoase ”25. 21 Bioletti - Smith 2016., Bioletti et al. 2009. pp. 1043-49. 22 Cennini, capitolul XVIIII. (XIX): Hehler 2012. p. 133. (pdf p. 203.); Traducerea lui N. Al. Toscani 1977. p. 46. (nota translatorului). 23 Cennini, capitolul LXI.: Hehler 2012. p. 167. (pdf p. 237.). Traducerea lui N. Al. Toscani 1977. p. 70. (nota translatorului). Despre utilizarea indigoului mai vezi Cennini, capitolul CXLIV: Heh­ler 2012. p. 239. (pdf p. 309.); Traducerea lui N. AI. Toscani 1977. p. 126. (nota translatorului): „Ad idem (dacă vrei să imiţi o catifea), pe zid, in fresco. Umple cu indigo şi deschide cu indigo amestecat cu alb de var. Şi dacă vrei să lucrezi cu culoarea aceasta pe panou sau pe scu­turi, amestecă indigoul cu alb de plumb, legat cu clei. Şi in felul acesta poţi face draperii destule şi de mai multe feluri, după priceperea ta şi după cum iţi va plăcea 24 Merrifield 1999. p. 417., Hehler 2012. p. 87. (pdf p. 155.). Pentru Ma­nuscrisul de Bologna vezi Merrifield 1849. Voi. 2. https://archive.org/ details/originaltreatis00merrgoog/page/n6/mode/2up. 25 Gesso sottile = realizarea unei preparaţii fine cu gips (CaS04 x 2H20), vezi Cennini, capitolul CXVI., Thompson transl. 1933. p. 71. Heitler Indigoul are o bună putere de colorare, dar se decolo­rează repede la acţiunea razelor solare intense. Este rezis­tent faţă de hidrogenul sulfurat. Poate fi foarte stabil dacă este utilizat în tehnica tempera sau sub un strat de vemis. 3.2. Verdele indigo: un amestec verde uitat, de o frumu­seţe deosebită Pentru realizarea verdelui indigo materiile prime mai sus prezentate, auripigmentul şi indigoul albastru organic, fi­xat pe un suport anorganic alb, erau, în general, mărunţite împreună în apă, apoi li se adăuga liantul. Cennini, în ca­pitolul intitulat „Despre modul cum se face un verde din „orpimento” şi din „indigo”, spune următoarele: „Ver­dele este o culoare care se mai poate face din două părţi orpimento şi o parte indigo; şi freacă-le bine împreună cu apă, cu apă curată. Culoarea aceasta e bună pentru vopsitul scuturilor şi a suliţelor, şi se mai foloseşte la zu­­grăvitul odăilor, in secco. Nu trebuie să fie legată decât cu clei. ”26 Ne-a parvenit o descriere a obţinerii verdelui indigo şi din Tomeşti (jud. Hargita), din 1828, când în Transilvania se realiza încă mobilier pictat cu verde indigo. „Indigo­ul, dacă se amestecă cu auripigmentum devine un verde frumos, dar auripigmentumul nu poate fi frecat cu ulei, ci trebuie frecat mai întâi cu rachiu din drojdie de vin, iar apoi, după ce mărunţii trebuie amestecat cu Indigo.- asta nu se prea face ”27. Interesant în reţeta consemnată de An­tal Ferentz este faptul că descrie frecarea auripigmentului în rachiu din drojdie de vin (amestec apă-alcool) şi men­ţionează că auripigmentul nu poate fi frecat în ulei. O altă diferenţă faţă de reţeta oferită de Cennini este faptul că Ferentz consemnează frecarea auripigmentul ca atare, şi nu în amestec cu indigo. In esenţă, culoarea verdelui indigo depindea de doi factori: de raportul în amestec a auripigmentului şi a in­digoului fixat pe pigment alb, respectiv de raportul dintre indigo şi pigmentul alb în procesul de fixare, adică de mă­sura în care indigoul a rămas mai închis sau mai deschis la culoare. Pe fiecare din cele cinci obiecte de mobilier pictat stu­diate se găseşte verde indigo în diferite nuanţe. Chiar în cadrul aceluiaşi obiect s-au putut utiliza mai multe nuanţe (foto 8). Schimbarea de culoare a verdelui indigo - da­torată modificării parţiale a auripigmentului la acţiunea luminii, din trisulfură de arsen galbenă în trioxid de arsen albicios, translucid - s-a putut observa şi pe aceste obiec­te. Cel mai vizibil este această schimbare pe frontonul de ladă, unde în zonele ferite de lumină - sub rozeta încuie­torii, respectiv în zona în care marginea capacului acope­rea panoul frontal - fondul verde indigo este clar vizibil, 2012. p. 215. (pdf p. 285.); Traducerea lui N. Al. Toscani 1977. p. 108. (nota translatorului). 26 Cennini, capitolul LIII.: Thompson transl. 1933. P. 32., Heitler 2012. p. 163. (pdf p. 233); Traducerea lui N. Al. Toscani 1977. p. 66. (nota translatorului). 27 Ferentz 1828. p. 11. 178

Next

/
Oldalképek
Tartalom