Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 20. (Székelyudvarhely, 2020)
Focht Anna: Gorka Géza padlóváza restaurálása
Analiza cu spectrometru portabil de fluorescenţă de raze X a pigmenţilor mobilierului pictat de secol XVII-X1X din zona Sighişoara şi Rupea Contribuţii la compoziţia verdelui auripigment-indigo András Morgós - István Sajó - Takeshi Minami începând cu mijlocul secolului al XVII-lea pictorii-tâmplari din Transilvania nu executau mobilier doar la comanda bisericilor, cu utilitate ecleziastică, ci printre comanditari şi cumpărători întâlnim şi persoane mai înstărite din mediul urban sau rural. în zona Sighişoara şi Rupea au fost realizate şi s-au păstrat poate cele mai frumoase şi mai elaborate piese de mobilier pictat destinate utilizării laice. Pigmenţii utilizaţi pentru cromatica a cinci asemenea obiecte de excepţie, unice, provenind din această zonă, care sunt în proprietate personală, au fost analizaţi cu ajutorul unui aparat portabil de fluorescenţă de raze X (portable X-Ray Fluorescence, în prescurtare pXRF). Piesele studiate au fost realizate în perioada dintre sfârşitul secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Aceşti aproximativ 150 de ani reprezintă perioada de apogeu a picturii de mobilier săsesc şi unguresc din zonă. Pe patru din cele cinci obiecte sunt pictate reprezentări deosebite, caracteristice acestei zone, ale unor cetăţi/biserici. Acest motiv se regăseşte pe mobilierul pictat al mai multor biserici din zona Sighişoara şi Rupea. Pe fiecare obiect s-a găsit un amestec deosebit şi rar de pigmenţi, aşa-numitul verde auripigment-indigo, care va fi tratat în detaliu în cele ce urmează. Piesele de tâmplărie studiate au fost astfel alese încât să reprezinte evoluţia mobilierului laic, destinat utilizării în casele de locuit, respectiv apariţia, apogeul şi declinul acestuia. Obiectele alese reprezintă mai multe tipuri de mobilier pictat, un panou frontal de ladă cu motive florale mari (circa 1680-1720) şi patru piese de mobilier cu cetate/biserică pictată: o armăroaie mică tip panou (1769), o armăroaie mare tip panou 180(3?), un cuier (din anii 1820) şi o laviţă (1836). Utilizând un aparat portabil de fluorescenţă de raze X, s-au făcut măsurători asupra pigmenţilor de pe suprafeţele colorate ale acestor obiecte, rezultatele au fost interpretate şi corelate cu stratigrafiile realizate în locurile de măsurare. 1 Articolul are trei părţi principale: 1. Prezentarea aparatelor portabile de fluorescenţă de raze X, caracteristicile aparatului şi ale metodei, avantaje, dezavantaje şi limite. 2. Analizele realizate pe cele cinci piese de mobilier pictat selectate: descrierea locurilor unde s-au făcut determinările, prezentarea rezultatelor măsurătorilor, grupate pe obiecte şi culori, respectiv interpretarea rezultatelor analizelor. 3. Prezentarea celor mai semnificative surse istorice privind tehnica picturii, care tratează proprietăţile şi caracteristicile componentelor amestecului verde auripigment-indigo (auripigment, indigo şi aditivi), identificat pe fiecare dintre obiecte, prezentarea acestor materiale, respectiv a preparării şi îmbătrânirii verdelui indigo. 1. Aparatele de mână sau portabile de fluorescenţă de raze X Aparatele portabile de fluorescenţă de raze X, din ce în ce mai răspândite în ultima perioadă, permit măsurarea compoziţiei elementale de pe suprafaţa obiectelor de patrimoniu în mod neinvaziv (fără prelevare de probe), nedistructiv, in situ, într-un timp de 1-3 minute. Tehnica pXRF se pretează pentru determinarea calitativă, în unele cazuri chiar cantitativă, a aproape tuturor elementelor chimice de la magneziu la uraniu. Excepţie fac deci elementele H, Li, Na, Be, B, C, N, O, gazele nobile şi elementele transuranice. Metoda are o aplicabilitate limitată în determinarea elementelor Mg, Al, Si, P, S şi CI. Unele elemente pot 1 Măsurătorile pXRF pe obiecte au fost realizate în anul 2011. Prezentul articol este versiunea redactată a prezentării făcute de autori la cea de-a XlX-a ediţie a Conferinţei de Perfecţionare a Restauratorilor Transilvăneni (Odorheiu Secuiesc, 1 octombrie 2018). 162
