Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 19. (Székelyudvarhely, 2019)
Pápay Kornélia: Beszámoló a műtárgyak esztétikai szempontból zavaró szőrmehiányainak pótlására tett kísérlet tapasztalatairól
Din cauza nepăsării funcţionarilor însărcinaţi cu problemele salvării, vagonul ce staţiona din ianuarie în gara din Zalaegerszeg, în care materialul muzeistic a fost păstrat în 54 lăzi mari de lemn, a fost atins de bombele unui atac aerian sovietic în ziua de 29 martie 1945. Valorile preţioase au fost practic nimicite în incendiul ce s-a produs. S-au păstrat însă despre lada de documente distrusă, în fototeca muzeului, trei imagini de arhivă de calitate foarte bună, care se găsesc în inventarul fototecii cu denumirea ”Lada de comori a familiei DanieF\15 în fotografii, despre a căror existenţă am luat cunoştinţă în vara anului 2015, se observă un mobilier cu structură identică cu dulapul de cabinet păstrat în colecţia Muzeului de Arte Aplicate, în mai multe poziţii. în urma publicării acestui tip de mobilier de structură neobişnuită, în aceste fotografii ale perechii distruse am întâlnit prima oară o analogie corespunzătoare, în toate privinţele, a obiectului nostru {foto 14-15). Comparând însă obiectul imortalizat în fotografii cu dulapul păstrat în colecţia noastră, pe acesta nu se observă urmele unor intervenţii, transformări, astfel pe imagini putem admira în frumuseţea sa originară unul dintre cele mai importante vestigii de mobilier ale tezaurului naţional secuiesc, care ne-a deschis prin ivirea sa un spectru larg al posibilităţilor noi de cercetare. Despre necesitatea unor cercetări legate de feroneria salvată a mobilierului distrus ne-a atras atenţia János Fehér, istoric de artă din Transilvania. Intensitatea incendiului produs în gara din Zalaegerszeg a fost mărită de faptul, că lângă vagonul ce conţinea comorile naţiunii secuieşti era o garnitură germană de muniţii, pe care sovieticii, cu ocazia atacului aerian, au aprins-o cu bombe de fosfor. Câteva obiecte, mai ales de fier, printr-o minune, nu s-au distrus în foc. „ Platbandele, ferecaturile, mânerele lăzii de documente ale familiei Daniel-Bíró, 13 buc. ” apar în Lista recapitulativă a obiectelor care au supravieţuit16, pe care tot János Herepei a întocmit-o în urma tragicului eveniment. O importantă parte a obiectelor adunate la faţa locului, astfel şi feroneria lăzii distruse, au fost restituite în 1953 Republicii Populare Române de către statul maghiar. în prezent sunt păstrate în colecţia Muzeului Naţional Secuiesc17 (foto 16). lăsat pe linia ferată liberă şi a suferit atacul aerian fatal. Sas 2006. pp. 5-66. 15 Fototeca Muzeului Naţional Secuiesc: A Daniel család kincsesládája (Lada pentru comori a familiei Daniel) Nr. inv. F. 323 a, b, c. Am aflat de existenţa fotografiilor în vara anului 2015, asupra cărora ne-a atras atenţia istoricul de artă János Fehér. 16 ,fista recapitulativă a obiectelor care au supravieţuit" (Keszthely, 1947. május 4.), Sas 2006. p. 204. 17 Am reuşit cu ajutorul angajatei Muzeului Naţional Secuiesc, doamna Dr. Enikő Szőcsné Gazda, să identificăm ferecăturile şi feroneriile "lăzii de documente Daniel-Bíró ”, 12 bucăţi. Despre retumarea obiectelor a fost încheiat un proces verbal (27 ianuarie 1953, nr. de înregistrare: Muzeul Naţional Secuiesc, 106/1953.IV.3). „Pe listă, la nr. crt. 67apar 8 buc. feronerii de ladă, dar lipseşte orice lămurire privind apartenenţa lor la un obiect anume... ” (comunicarea doamnei Dr. Enikő Szőcsné Gazda). în Muzeul Göcseji din Zalaegerszeg, în baza listei A zalaegerszegi Göcseji Múzeumba jutott tárgyak listája (1952-1958)/(Lista obiectelor intrate în Muzeul Göcseji din Zalaegerszeg)ls printre cele 20 de ’’obiecte metalice arse, sparte şi îndoite”, la nr. de inventar 83.1.20. s-a putut identifica la faţa locului 1 buc. mâner de tras sertar, păstrat în colecţia de arheologie a muzeului. Pentru cititor poate fi deconcertant faptul că în diferitele documente oficiale piesele de mobilier realizate pentru Sámuel Bíró din Mărtiniş şi Klára Daniel din Vârghiş au mai multe feluri de denumiri: ”dulap de cabinet (dulap masă) ”, ”dulap-cabinet de scris ”, ’’ladă pentru documente ”, ’’ladăpentru comori ”... dacă le adăugăm şi denumirile „dulap decorativ cu ascunzişuri”18 19 respectiv „dulapul ornamental al familiei Daniel”20 putem observa, că prin denumirile folosite de specialiştii diferitelor epoci mereu iese la iveală câte-o altă funcţiune respectiv trăsătură a acestor obiecte de artă. Folosirea lăzilor pentru documente la sfârşitul secolului al XVII-lea, începutul secolului al XVIlI-lea era foarte răspândită în familiile nobiliare din Transilvania. în ele se păstrau documentele, de valoare imensă, ce asigurau drepturile — de danii, privilegii, contracte, testamente — precum şi actele judiciare şi alte înscrisuri considerate importante. Găsim o menţiune interesantă şi într-o listă dactilografiată a unei lăzi, întocmită tot de János Herepei. Aici apare denumirea ”ladă de documente pliantă”.21 * * * * Această denumire impune interpretarea mai exactă a mecanismului de funcţionare a piesei de mobilier. Creatorul obiectelor de artă a alcătuit un tip de mobilier ce funcţionează cu ajutorul elementelor structurale mobile, un tip care este o ladă transformabilă într-un dulap de cabinet, iar funcţia sa de dulap de scris este asigurată de tăblia extensibilă (foto 17-19). Originea şi analogiile tipului de mobilier în privinţa cercetării originii structurii aplicate la lăzi a constituit o adevărată întorsătură momentul, când în urma unei descoperiri a ieşit la iveală această variantă a mobile18 Sas 2006. p. 254. 19 Denumirea arhaică maghiară a dulapului de cabinet. 20 Unul din centrele europene de producere a dulapurilor decorate (în germană: Kunstschrank sau Prunkschrank) în secolele XVII-XVIII a fost Augsburg. Denumirea „disz szekrény "(dulap elegant/decorativ) în cazul celui de-al doilea dulap, realizat în 1709 este şi mai justificată, dacă avem în vedere că acest dulap, spre diferenţă de perechea sa a fost probabil decorat cu intarsie bogată de cositor. Credem, că "intarsia de argint” pomenită în descrierea lui Géza Nagy se poate baza pe o observaţie inexactă (vezi nota nr. 12 din prezenta lucrare). 21 în lista dactilografiată a obiectelor din lăzi (manuscris) putem citi, referitor la lada nr. LXXVI. următoarea notă: „Ladă de documente pliantă cu blazonul familiilor Daniel şi Biró din Vărghiş, cu anul 1709. Lucrare cu intarsie de lemn şi metal....... I buc. P. H. Herepei János m p. ” Inscripţia de pe dosar: Copia inventarului materialului muzeistic transportat şi distrus la Zalaegerszeg la data de 29 martie 1945 şi lista celor 31 de lăzi rămase acasă. (Arhiva MNS)) 141
