Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 18. (Székelyudvarhely, 2018)
Mester Éva: Az ólmozott üvegablakok és üvegfestmények rekonstrukciójának kockázatai
cute pe parcursul procesului, să verificăm detaliile tehnice descrise în studiu şi să introducem modificări corelate cu propriile necesităţi. Problematica mecanismului de uscare în vederea alegerii temperaturii de uscare ideale, a fost nevoie să observăm comportamentul soluţiei de glicerină la valori sub 0 °C. Curba de congelare a amestecurilor bicomponente diferă de cea a materialelor pure, formate dintr-un singur component. în cazul celor din urmă (de exemplu apa) îngheţarea are loc la aceeaşi temperatură chiar în condiţiile unei răciri continue, iar temperatura respectivă rămâne constantă până la îngheţarea întregii cantităţi de apă. La amestecurile bicomponente, cu o compoziţie constantă (de ex. glicerină + apă), în condiţiile unei răciri lente a stării lichide, atingem punctul de îngheţ atunci când apar primele cristale de gheaţă. Continuând îngheţarea însă temperatura nu rămâne constantă, ci scade. Cristalele de gheaţă se formează din solvent (apa), astfel faza de lichid rămasă devine nu numai din ce în ce mai rece dar şi mai concentrată. La figura nr. 114 pe axa verticală a graficului este reprezentată temperatura, iar pe cea orizontală concentraţia amestecului de glicerină-apă. în zonele situate deasupra curbelor de congelare amestecul se află în stare de agregare lichidă. Curba din stânga ne arată îngheţarea apei la temperaturi şi concentraţii diferite. Se observă că odată cu creşterea concentraţiei de glicerină, punctul de îngheţare a apei scade din ce în ce mai mult. Temperatura (TE) la care componentele amestecului se solidifică sub formă de eutectic, este de -46,5 °C, concentraţia aferentă (XE) fiind de 67% glicerină, 33% apă.15 Tb Ta amestec (apă+glicerină) în stare lichidă domeniu bifazic gheaţă şi lichid (apă+glicerină) domeniu bifazic glicerină solidă şi lichid (apă+glicerină) Fig. 1. Curba de congelare a amestecului de glicerină-apă.16 14 Radnai 2004. p. 4. 15 Radnai 2004. pp. 1-4. 16 Radnai 2004. p. 4. Cunoscând datele de mai sus putem afirma că în cazul pieilor tratate cu soluţii de glicerină de diferite concentraţii, pentru producerea sublimării fără vid, pe parcursul uscării este nevoie de menţinerea vestigiilor la temperaturi sub -46,5 °C. Colaboratorii de la English Heritage şi Museum of London relatează experimentarea metodei de uscare în stare de îngheţ cu silicagel atât pe vestigii impregnate cu soluţii de glicerină în concentraţie de 20% cât şi de PEG 400 în concentraţie de 20%; ei consideră că eliminarea apei din piei a avut loc în ambele cazuri prin sublimare. Congelarea vestigiilor a avut loc la -25 °C iar uscarea în intervalul -24,3 °C şi -26 °C, în ladă frigorifică de uz casnic. Niciuna dintre acestea nu a atins temperatura eutectică a amestecului de glicerină-apă (-46,5 °C), nici temperatura eutectică (de -40 °C)17 18 stabilită experimental pentru soluţii de PEG 400. în opinia noastră nu a avut loc sublimare; apa s-a evaporat din soluţia concentrată, în timp ce odată cu topirea cristalelor de gheaţă s-a completat cantitatea de apă evaporată. în experimentul reprezentând condiţiile ideale („best case scenario”) congelarea a avut loc la -40 °C şi au început uscarea pieilor la -40 °C (într-un aparat folosit pentru combaterea atacului de insecte xilofage), dar procesul a fost atât de lent încât s-a estimat o perioadă de 6 luni pentru finalizarea experimentului. Din această cauză procedeul a fost întrempt şi vestigiile au fost mutate într-un congelator de uz casnic, unde uscarea a fost finalizată la -25 °C. în mod surprinzător, participanţii la experiment nu au avut dubii în convingerea lor că în congelatorul de uz casnic are loc fenomenul de sublimare.15 Literatura de specialitate referitoare Ia tratamentul pieilor arheologice saturate cu apă oferă de asemenea doar rareori valori concrete privind temperatura de congelare, temperatura de liofilizare şi măsura vidului pe parcursul prezentării liofilizării pieilor sub vid. Datele publicate însă prezintă de multe ori diferenţe.19 Considerăm că în multe cazuri eliminarea apei din piei nu a avut loc într-adevăr prin sublimare. Indiferent de faptul că pe baza datelor publicate despre şirul de experimente al English Heritage şi Museum of London, am considerat că pe parcursul uscării în stare de îngheţ cu silicagel, nu s-a produs sublimare ci evaporare, credem că experimentele plănuite merită continuate, deoarece procedeul poate oferi rezultate promiţătoare din mai multe puncte de vedere. Conform rapoartelor, pieile astfel uscate au devenit elastice, structura lor fibroasă a fost mai puţin densă decât în cazul mostrelor uscate la temperatura camerei în condiţii controlate (fapt dovedit de analizele efectuate la microscop electronic)20, riscul 17 Wouters - Chaidron 1988. pp. 24-25. 18 Menţionăm că pentru uz casnic (deci la un preţ favorabil) nu se fabrică aparate care garantează răcire sub -25°C, întrucât această temperatură este suficientă pentru depozitarea alimentelor în siguranţă. 19 David 1981., Ganiaris et al. 1982., Mills Reid et al. 1984., Starling 1984., Chahine - Leon-Bavi 1988., Wouters -Chaidron 1988., Peacock 2001., Grant 2010., Leffanc 2010., Wiesner - Beirowski 2010. 20 Karsten - Graham 2011. pp. 31-33. 88
