Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

gate, trebuiau demontate, şi trebuia asiguată restaurarea ferestrei. Imediat au apărut problemele. Vitraliile au fost montate iniţial, în ultimele decenii ale secolului al XIX- lea, în exterior, în ancadramentul de piatră al ferestrelor medievale cu muluri. In anii 1970, au aplicat direct în faţa acestora — fără menţinerea unei fante - pe ancadramentul de piatră, structura metalică a sticlei de protecţie (fig. 2). în acest cadru metalic au aşezat şi au fixat dinspre exterior panourile de sticlă de protecţie, acoperite cu folie de culoare argintie. Datorită aşezării acestora în mod direct pe vitraliul original, câmpul de vitraliu degradat, putea fi demontat din ancadramentul de piatră, doar după îndepărtarea totală a sticlei de protecţie şi a cadrului metalic. Soluţia tehnică nepotrivită a fost asociată cu o concepţie estetică neadecvată: ca sticlă de protecţie au folosit o sticlă acoperită cu un strat metalic, astfel ferestrele au devenit adevărate oglinzi pe faţada clădirii, modificând total şi în mod inacceptabil aspectul estetic al monumentului medieval.

în cele două cazuri amintite - cum se întâmplă în general la ancadramentele de piatră sculptată de sute de ani - panourile de sticlă au fost montate dinspre exterior. Pe lângă ancadramente de piatră, mai cunoaştem si cadre/ rame de fereastră din lemn, care au fost fixate pe pereţii tencuiţi. Un astfel de ansamblu de ferestre se păstrează din 1796, în biserica unitariană din Crăciunel. Ansamblul de vitralii al capelei din Lipótmező (Budapesta) este posibil să fi fost fixat iniţial, în 1916, de ancadramentele din lemn, pe partea exterioară a ferestrelor, apoi, în urma reconstrucţiei efetuate după cel de-al II-lea Război Mondial, ramele au fost înlocuite cu cadre metalice. Sticla de protecţie a fost aşezată la o distanţă potrivită faţă de vitraliu şi montată în cadru metalic, realizat special pentru acest scop. Din această cauză vitraliile au putut fi scoase din fereastră, în ciuda dimensiunilor mari, fără degradări, şi restaurate în laborator. Sticlele de protecţie au putut fi îndepărtate pentru această perioadă, şi apoi remontate după reaşezarea panourilor de sticlă restaurate/

Folosirea sticlelor de protecţie a devenit o realitate doar începând cu mijlocul secolului al XIX-lea, când panoul de sticlă putea fi executat - în urma influenţei revoluţiei industriale - prin metode industriale şi în cantităţi mari/ semnificative. Răspândirea în masă a sticlelor de protecţie a avut loc în secolul al XX-lea. în Ungaria, la început, de cele mai multe ori, au aplicat sticle cu armătură de sârmă în faţa vitraliilor şi a geamurilor decorative, cu scop de protecţie împotriva murdăriei, a furtunilor, a furturilor şi cu rol de izolare termică. Utilizarea acestui tip de sticlă pentru astfel de scopuri, prezintă numeroase riscuri; nu îndeplineşte din mai multe aspecte criteriile tehnice formulate faţă de sticlele de protecţie. Nu împiedică efectul detonaţiilor, se sparg, iar părţile sparte, datorită presiunii atmosferice, împing spre interior vitraliile pe care

Vitraliile capelei din Lipótmező (în vechiul Institut Naţional de Psihiatrie şi Neurologie) au fost restaurate de autor între 1992-95. Mester 2004.

ar trebui să le protejeze (foto 11). Totuşi, această soluţie este încă uzuală, demonstrată de exemplul bisericii din Városmajor. Rasterul dreptunghiular (foto 12) al sticlei de protecţie montate recent, modifică în totalitate textura vitraliilor. Se formează efecte de lumină strălucitoare, pointiliste, o imagine care probabil nu se potriveşte, nu corespunde concepţiei originale a autorului (foto 13). Cea mai bună soluţie o constituie sticlele de siguranţă laminate (cu mai multe straturi), fără textură, cu o împărţire care se potriveşte cu subdiviziunile vitraliilor. Acestea pot fi înzestrate, în funcţie de nevoie, cu folie de siguranţă antiglonţ (foto 14). în numeroase cazuri acestea înlocuiesc plasele din sârmă cu efect de umbrire, şi nu deranjează armonia culorilor vitraliilor nici pe timp însorit, nici pe timp înnorat (foto 15). Sticla de protecţie montată etanş, împiedică pătrunderea frunzelor şi a murdăriei, precum şi depunerea prafului pe fereastră. Deţine un rol important şi cu privire la climatizarea clădirilor. Criteriile energetice contemoprane impun luarea în calcul a climatizării. în cazul bisericii Mátyás din Buda, după restaurare au montat acelaşi tip de sticlă cu armătură de sârmă, care nu a protejat vitraliul în timpul detonaţiei. Cu ocazia restaurării arhitecturale mai recente a monumentului, au îndepărtat această sticlă protectoare şi au montat una incoloră, dar cu suprafaţă texturată (foto 16). Această soluţie a fost aplicată şi în cazul celorlalte ferestre ale bisericii.

Dezavantajele plaselor/ţesăturilor din sârmă

în multe locuri se păstrează încă plasele de sârmă vechi, montate cu sute de ani în urmă. Acestea sunt eficiente din punctul de vedere al siguranţei, în special dacă protejează câmpuri, panouri de sticlă decorate. Aceste plase sunt destul de vizibile în lumină incidenţă prin sticlele colorate şi cele incolore, fără pictură, totuşi localnicii s-au familiarizat cu acest aspect estetic (foto 17). Câmpurile ferestrelor medievale, decorate bogat, sau cu ornamente simple, geometrice, aflate în stare de degradare avansată, pot fi protejate împotriva desprinderii şi prăbuşirii, prin intermediul plaselor de sârmă, consolidate cu nervuri metalice (foto 18-19). Plasele din sârmă prezintă în general o formă rustică, astfel restucturează suprafeţele simple, decorate cu motive geometrice (foto 20). în cazul reprezentărilor figurative sunt destul de deranjante (foto 21). Pe timp însorit aproape că dispare valoarea estetică a vitraliilor (foto 22). Există şi soluţii exigente, constând în plase cu structură fină, folosite pentru protecţia pietrelor sculptate şi a elementelor de sticlă, de valoare deosebită (foto 23). în lipsa plaselor de sârmă, păsările îşi ocupă locul pe elementele decorative de piatră sculptată şi lasă urme vizibile pe ancadramentele din piatră şi pe suprafaţa ferestrelor (foto 24). Folosirea plaselor de plastic (foto 25), subţiri, pare o soluţie mai potrivită împotriva păsărilor, faţă de plasele rustice din sârmă, şi se bucură de o folosire răspândită, deoarece nu lasă umbră şi astfel nu deranjează aspectul ornamentaţiei geamurilor.

150