Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

de comunităţile anterioare, care au înlocuit doar elemen­tele sparte şi au completat lipsurile. Acest exemplu bun ar fi trebuit să fie urmat şi în acest caz. Restaurarea gea­murilor vechi, prin acoperirea elementelor vechi cu sticlă protectoare (sub formă de panou-sandviş) ar fi fost mai costisitoare decât reconstrucţia. Prin refolosirea pieselor de sticlă intacte, putea fi păstrată majoritatea ferestrelor, potrivit normelor etice, internaţionale de restaurare şi ur­mărind principiul autenticităţii. Ferestrele cu subdiviziuni în formă de fagure, din biserica Sf. Mihail din Cluj-Na­­poca, au fost de asemenea înlocuite cu elemente de sti­clă presate industrial, neţinând cont de efectul deranjant, discordant al acestora, intensificat de prezenţa plaselor de protecţie din sârmă, montate în faţa ferestrelor (foto 4). Diferite soluţii de protejare a ferestrelor - eficienţă Eforturile de protejare a vitraliilor împotriva factorilor dău­nători, sunt într-o schimbare, dezvoltare continuă. O soluţie de protecţie timpurie a constat în montarea panourilor de lemn pe latura exterioară a ferestrelor sensibile (fixarea pa­nourilor s-a realizat dinspre interior). Astfel de soluţii de protecţie s-au păstrat până în prezent pe anumite clădiri (foto 5). Grilele de diferite forme şi decoraţii, contribuie la aspectul estetic al faţadelor clădirilor şi împiedică fur­turile prin efracţie, dar nu protejează ferestrele împotri­va vandalismului, armelor de foc şi păsărilor. Plasele de protecţie din sârmă dovedesc o eficienţă mai crescută; deşi ţesăturile metalice dense şi groase împiedică pătrunderea pietrelor aruncate, părţile de sticlă pot fi distruse de către vandali maniaci (foto 6). Un caz, nu este unic, se referă la geamurile degradate în ultimele decenii, în felul amintit, în catedrala din Kalocsa (foto 7). Plasa din sârmă deşi împie­dică pătrunderea păsărilor, nu poate fi curăţată. Frunzele şi murdăria se acumuluează între fereastră şi plasă, oferind un aspect estetic neplăcut şi loc de ascundere, de refugiu pentru insecte şi păianjeni, iar pânza de păianjen acoperă întreaga suprafaţă a geamului şi atrage praful. Sticlele de protecţie pot însemna soluţia cea mai eficientă, însă nu este indiferent ce tip de sticlă şi ce fel de soluţie tehnică alegem pentru acest scop. Sticla externă trebuie să se racordeze etanş la perete, altfel, cu ocazia unei furtuni, ar putea funcţiona invers şi ar putea determi­na căderea părţilor vechi de sticlă sensibile, fragile, spre interior. Acest fenomen s-a produs în 1988, în cazul fe­restrei cu reprezentarea lui Sf. Iosif, din biserica parohială Sfânta Tereza de Avila din Terézváros. Cu ocazia unei fur­tuni nocturne, fereastra s-a desfăcut, iar partea de mijloc a vitraliului a fost împinsă spre exterior, deoarece între marginea sticlei de protecţie şi rama ferestrei s-a lăsat o distanţă de 10 cm. La astfel de soluţii, vântul aduce în continuu murdăria sub sticla de protecţie. Păsările mai mici pot pătrunde prin fantă şi pot să-şi aşeze cuiburile, prin care se acumulează şi mai multă murdărie. în zilele noastre, montarea sticlelor de siguranţă laminate (cu mai multe straturi) - înzestrate câteodată cu folie antiglonţ - în faţa geamurilor decorate, oferă o protecţie sigură. în acest caz formarea condensului în spaţiul dintre cele două sti­cle, trebuie evitată prin circulaţia aerului (foto 8). în caz contrar, chiar şi sticla de protecţie exterioară devine mată; în urma prezenţei continue a vaporilor de apă, şi canalele condensului devin vizibile, în mod deranjant. Pe partea interioară a vitraliilor, stropii de apă determină lipsuri es­tetice deranjante în stratul de pictură, dacă suprafeţele au fost arse la temperaturi prea scăzute (foto 9). Sticlele de protecţie fabricate şi montate cu profesionalism, îndepli­nesc normele termotehnice, corespund prevederilor de climatizare, şi nu sunt deranjante estetic. Sticla de protecţie - avantaje şi dezavantaje Ferestrele medievale păstrate în Europa şi restaurate pro­fesional, pot fi menţinute într-o stare de conservare bună, printr-o monitorizare continuă şi prin intervenţii de con­servare sistematice, periodice. în situaţia de faţă, nu mai avem posibilitatea de a decide oare cum ar fi influenţat aplicarea sticlelor de protecţie păstrarea acestor ferestre - dar pare posibil că acestea s-ar fi degradat într-o măsură mai mică. Montarea sticlei de protecţie ridică numeroase întrebări. Aplicarea acesteia este îngreunată în anumite cazuri de golurile originale de fereastră, de forma şi de tipul de ancadrament de piatră sculptată, de multe ori nefiind destul loc pentru montare. în domul din Köln, în anul 1976, sticlele de protecţie laminate au fost înglobate într-un cadru metalic, fixat în exterior, pe partea arcuită a ancadramentului de piatră al vitraliilor (fig. 1)'.' Panou­rile de sticlă originale au fost montate iniţial în falţurile din piatră fasonată, pe latura exterioară. Există o distanţă clară, relativ mare între cele două sticle, dar acest lucru nu influenţează reuşita sistemului de protecţie. Mijlocul de protecţie cel mai eficient este, fără îndoială, sticla de protecţie, dar pentru aplicarea acesteia, cunoştinţele profesionale şi munca de cercetare a clădirii sunt indispensabile, doar în aşa fel se poate ajunge la soluţiile tehnice potrivite.6 7 Aproape fiecare caz necesită o abordare diferită. Lipsa cunoştinţelor tehnice, adec­vate poate implica mari greşeli. înzestrarea cu sticle de protecţie - criticabile atât din punct de vedere estetic, cât şi tehnic - a ferestrelor bisericii parohiale din Keszthely, s-a dovedit a fi o soluţie greşită, deoarece nu s-au luat în calcul nici normele tehnice mai importante, nici pretenţiile estetice elementare. FToţii s-au urcat pe acoperişul capelei laterale sudice şi au spart sticla de protecţie din faţa celei mai apropiate ferestre a navei şi au împins, au dis­trus câmpul inferior al vitraliului de o sută de ani (care se bucurase de protecţie în cadrul monumentul istoric) (foto 10). Pătrunderea însă nu a fost reuşită, deoarece pardoseala bisericii se află la o distanţă mare faţă de la­tura inferioară a golului de închidere, şi astfel nu au putut efectua jaful. Partea de sticlă căzută, s-a nimicit parţial, iar resturile păstrate s-au degradat grav. Pe lângă asigura­rea acoperirii imediate a golului de fereastră, fragmentele degradate ale vitraliului istorisi, împodobit cu detalii bo­6 Frenzel 1982. p. 252. 7 Wolfetal. 2013., Triimpler-Wolf2014. 149

Next

/
Oldalképek
Tartalom