Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
descoperite cu prilejul săpăturilor arheologice21, sugerează fastuozitatea de odinioară a pereţilor bazilicii, a decorului interior din absidă. Printre vestigiile scoase la lumină putem distinge două categorii principale de ţesere aurii. Sticla de suport la primul tip de ţesere (”A”) este galben translucidă, respectiv verzuie. în acest caz cartellina este complet incoloră, transparentă. La celălalt tip („B”)22 23, sticla de bază este translucidă; se prezintă sub diferite nuanţe, în special mov-maronie, sporadic şi galbenă, cu o structură neomogenă (foto 3). Cartellina, de o nuanţă mov palidă sau gălbuie, s-a desprins total sau parţial la majoritatea acestor ţesere sau fragmente de cuburi sporadice; la multe piese s-a pierdut şi pelicula de aur. Nuanţa de mov palid, poate fi intenţionată; la confecţionarea cartellinei este posibil să fi fost folosită aceeaşi materie primă ca pentru sticla de suport. Totodată, nuanţa de roz violacee se poate datora şi unor modificări chimice ale materiei de bază. Prin fenomenului numit solarizare, sticla - iniţial transparentă - se poate transforma în urma oxidării manganului, căpătând o nuanţă rozacee. Deşi nestabil, alături de seleniu şi cobalt, mangánul a fost unul dintre cel mai frecvent utilizaţi decoloranţi. Un fragment de motiv geometric, prezentat în expoziţia permanentă a Muzeului Szent István Király din Székesfehérvár, conţine ţesere din amândouă tipuri de mozaic auriu, cu diferenţele cele mai pronunţate între ele; se poate observa în mod evident habitusul lor distinct (foto 4). Procesele de degradare diferă în mod spectaculos la cele două categorii, cu toate că circumstanţele de păstrare precum şi vechimea lor sunt probabil aceleaşi. Se iveşte astfel întrebarea: de ce este unul mai sensibil, decât celălalt? Examinarea microscopică (structura, grosimea, aparenţa stratului metalic a sugerat că nu avem de-a face cu foiţă de aur) a fost completată cu rezultatele măsurătorilor XRD2î şi XRF portabil24, efectuate de István Sajó. Un rezultat inedit constă în identificarea mercurului, care presupune o metodă de execuţie diferită de cele cunoscute din sursele care descriu teserele învelite cu foiţe metalice. Mercurul poate fi prezent pe suprafaţa teserelor ca un component al amalgamului de aur. Măsurătoarea XRD a confirmat o orientare cristalografică diferită a aurului pe cele două ţesere. Aurul de pe proba Szfvl4. are o orientare (1 -1 -1), deci nu poate fi foiţă de aur, în contrar cu proba Szfv6, la care direcţia orientării este (1 -0-0). Pe baza acestor diagnoze putem stabili că tehnica de execuţie diferită poate fi într-adevăr responsabilă pentru procesele de deteriorare variate precum şi pentru starea de conservare generală, actuală. Tehnicile de aurire cu mercur la rece şi prin amalga21 Majoritatea vestigiilor a fost scoasă la lumină cu prilejul săpăturilor începute de Imre Henszlmann în 1862. 22 Denumire dată de autor. 23 Măsurătorile lui István Sajó (Pécsi Tudományegyetem - Szentágothai János Kutatóközpont / Universitatea din Pécs - Centrul de Cercetări Szentágothai János). 24 Măsurătorile lui Sajó István (PTE-SZKK). mare, nu s-au generalizat în confecţionarea teserelor aurii (nu se păstrează menţiuni), în schimb, erau metode frecvent utilizate la aurirea diferitelor obiecte metalice. Teserele au o aparenţă argintie la prima vedere, însă ele erau aurii la origine, componentul principal al aliajului este de asemenea auml. Modificările sugerează caracterul aliajului precum şi un proces de confecţionare diferit de cel general. în principiu, aurul este insensibil la efectele atmosferice, însă gradul de puritate variabil poate genera un alt comportament. Felul, calitatea şi cantitatea diferitelor adaosuri influenţează aparenţa şi caracteristicile aurului. Sunt menţiuni privind rezistenţa aumlui curat faţă de hidroxid de mercur (I) cu acid azotic, precum şi la modificările aurului necurat, care la umezire cu soluţie de sare de mercur se înălbeşte, iar după un timp se schimbă în gri închis.25 întrucât la învelirea teserelor de sticlă, care s-au transformat într-un gri argintiu, în mod cert nu s-a folosit foiţă de aur, presupunem că modificările caracterului original auriu au drept cauză un fenomen combinat, datorat pe de-o parte materiei prime de o puritate mai scăzută, iar pe de altă parte tehnicii de execuţie (foto 5-6). Materialul din depozit conţine numeroase cartellina nevătămate, dar desprinse; o mare parte a lor nu este incoloră, transparentă, ci este translucidă şi are o tentă galben deschisă, înclinându-se uşor spre violaceu (foto 7). Numărul mare al plăcuţelor de acoperire, libere, sugerează de asemenea o tehnică de execuţie diferită. în privinţa posibilităţilor de prelucrare a sticlei, temperatura de maleabilitate este relevantă. Sticla natron şi sticla de plumb pot fi prelucrate deja la 400-500° C. Acest fapt poate influenţa confecţionarea teserelor cu pelicule metalice diferite, deoarece temperatura de execuţie poate avea efect asupra durabilităţii legăturilor de coeziune dintre anumite straturi. Referitor la cele menţionate mai sus s-a ivit posibilitatea unei restaurări timpurii, dar următoarele observaţii contrazic această ipoteză. în ansamblul de vestigii se păstrează cuburi de mozaic, la care poate fi urmărită cu certitudine execuţia simultană a teserei aurii cu structură tip sandvici. Vedem marginea rotunjită a sticlei suport (piastra), neîmbucăţită, precum şi stratul subţire, topit al plăcuţei de sticlă pe suprafaţa peliculei metalice, care se apleacă pe stratul suport, urmărind forma rotunjită a acestuia (foto 8). Aceste exemple pot fi dovada originalităţii, a unei execuţii simultane, complexe a teserelor şi exclud posibilitatea reauririi, care ar sugera o restaurare timpurie / de epocă. Teserele amintite mai sus, cu habitusul descris, apar nu numai sporadic, dar şi incluse în tencuiala de înglobare pictată, ceea ce atestă cu certitudine faptul că ele au fost introduse în mozaic iniţial, încă din momentul execuţiei (foto 9). Un alt aspect interesant este utilizarea diferenţiată a teserelor aurii tradiţionale şi a variantei de mozaic auriu, cercetată de autor. în cazul decoraţiei geometrice motivul central al crucii este format din ţesere aurii, confecţionate prin metoda tradiţională, învelite cu foiţă de aur, în timp ce fundalul este compus în întregime din ţesere aurii tip „B”. Această 25 Hebing 1985. p. 26. 142
