Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

observaţie constituie un nou reper în privinţa tehnicii de execuţie, care este responsabilă pentru varietatea proceselor de alterare a teserelor aurii; analiza deteriorărilor din punctul de vedere al restauratorului a stârnit interesul pentru acest material special, deosebit.

O piesă individuală, descoperită cu prilejul unor săpături ulterioare la Székesfehérvár,26 inventariată greşit ca un ochi de fereastră,27 este în realitate o plăcintă aurită, neîmbucăţită (lingua); pe un strat de sticlă suport verzuie se aşterne o peliculă de aur, peste care, la o analiză ochiometrică mai aprofundată se observă placa subţire de protecţie, cartellina. Are o formă neregulată, aproape circulară; una dintre laturi pare a fi fracturată, având probabil iniţial o formă mai alungită. Folia de aur are de asemenea o formă neregulată, mai mică decât sticla în sine (foto 10).

Are un aspect asemănător exemplelor medievale similare, precum piesa de referinţă vizibilă în expoziţia Bazilicii Sfântul Marcu din Veneţia,28 cu toate că vestigiul din Székesfehérvár are dimensiuni mai modeste.29 Identificarea acestui obiect se consideră printre rezultatele cercetărilor doctorale ale autorului.

Cahlele decorative aurii30 descoperite în săpături arheologice din Orientul Apropiat, Siria, Liban şi Israel, pot servi de asemenea drept reper la identificare, însă luând în considerare caracteristicile vestigiilor cunoscute până în prezent, piesa din Székesfehérvár poate fi exclusă din acest grup de obiecte. Pe baza decoraţiilor, cahlele aurii de sticlă pot fi împărţite în trei categorii, cea de-a patra fiind alcătuită de piese neterminate. Pătratul de bază, cu laturi lungi în medie de 8-9,5 cm, este decorat cu foiţă de aur de formă pătratică şi triunghiulară, care conturează un motiv de cruce simetric; marginile cahlelor de sticlă sunt rotunjite datorită efectului căldurii; în mod evident ele nu sunt bucăţi secţionate dintr-o plăcintă de dimensiuni mai mari. Structura lor este de tip sandvici, precum cea a mozaicurilor aurii. Sticla suport, translucidă, are un ton palid, cu nuanţe de chihlimbar, mov maroniu, verzui. Toate piesele identificate datează din intervalul dintre secolele IX-XII şi se încadrează stilului bizantin. „Sticlele aurii” tară decoraţii, cu muchii ascuţite nu se consideră a fi cahle decorative, ci mai degrabă incrustaţii mai simple, ori piese nefinisate. Partea inferioară a sticlelor de bază are o suprafaţă rugoasă, ceea ce păstrează probabil amprenta negativului de turnare din lut31 ori a patului de nisip şi a varului32 folosit ca strat de despărţire / izolare. La Academia de Artă Bezalel din Ierusalim au fost efectuate experimente privind execuţia cahlelor aurii de sticlă prin

26 Kralovánszky 1970.

27 Nr. inv.: 86.1.29. Székesfehérvár, Bazilică, piesă sporadică in situ provenind din partea de S-SE a mormântului Sfântului Ştefan, secţiunea nr. 33.

28 Vestigiu din secolul al XII-lea.

29 65 x 67 x 5 mm (x,y,z).

30 în literatura de specialitate engleză: gold-glass tile. Gorin-Rosen 2015.

p. 101.

31 Gorin Rosen 2015. p. 102. Descrie o formă de teracotă, dar în nota de subsol pomeneşte de lut (clay).

32 Gorin-Rosen 2015. p. 102. Menţionat sub formă de crushed lime.

metode tradiţionale. Este interesant de menţionat că pelicula de protecţie subţire, cartellina, a fost confecţionată din sticlă, la cald, prin suflare33

Noţiuni conexe34

Amalgam, compus metalic: aliaj de mercur cu alte metale. Mercurul poate forma amalgam de exemplu cu aurul, argintul, staniul, zincul, plumbul, cuprul.

Aurirea prin amalgamare este tehnica tradiţională de aurire a cuprului sau a aliajelor de cupru. Aurul35 sub formă de pastă, obţinută în urma amestecării cu mercur, a fost aplicat pe suprafaţa piesei; prin încălzire mercurul s-a evaporat. O altă metodă consta în aplicarea mercurului pe suprafaţa curată, pe care s-a aşternut folia sau foaia de

36

aur.

O altă metodă de aurire prin mercur este aşa numita tehnică vermeil?1 Noţiunea, de origine franceză, înseamnă roşu şi desemnează o tehnică de aurire, utilizată la piese metalice. Conferă aurului o tentă caldă, „trandafirie”. Procedeul s-a generalizat în aurirea pieselor de argint şi aramă, în cursul auririi prin tehnica vermeil, obiectul din metal a fost imersat în amalgam fierbinte de mercur şi aur, apoi în apă rece, prin care a rezultat un strat de aur roşiatic.

Expresii analoage pentru tehnica vermeil sunt: argent dore, silver gilt. Primele menţiuni se cunosc din 1316. Procedeul tehnologic exact este controversat; în loc de mercur lichid argintiu, s-a folosit probabil minereu de mercur, măcinat sub formă de pulbere, cu nuanţă roşiatică. A fost nevoie probabil şi de pregătirea prealabilă a suprafeţei obiectelor.

în procedeul auririi în foc,38 pentru aurirea suprafeţelor metalice este utilizat amalgamul de aur deja menţionat. Filmul de aur rămas după evaporarea mercurului conţine între 13-16% mercur. Pentru obţinerea amalgamului, aurul încins a fost aruncat în mercurul înfierbântat în prealabil, până când s-a eliberat fum. Mixtura a fost amestecată cu un drug de fier până când aurul şi mercurul s-au aliat complet. Proporţia dintre mercur şi aur a fost în general de şase-opt la unu. Când amalgamul s-a răcit, a fost turnat într-un săculeţ de piele de cerb şi presat pentru a elimina surplusul de mercur; rezultatul a fost un material gălbuiargintiu de consistenţa untului, cu o greutate dublă faţă de cea a mercumlui. Dacă suprafaţa a fost prelucrată, au aplicat prima dată un strat de mercur, numai după aceea amalgamul, care astfel s-a întins mai bine. Dacă suprafaţa a fost netedă, lucioasă, s-a aplicat direct. Suprafaţa a fost atacată / corodată cu acid azotic.

33 Gorin-Rosen 2015. p. 105.

34 Scott 1991. p. 141.

35 Aurul nativ conţine de regulă câteva procente de cupru şi argint. Concentraţia de aur tipică este de 85-95%, restul fiind în special argint.

36 Pe baza grosimii stratului metalic, unele surse disting „gold leaf’, respectiv „gold foil”. Foaia de aur / gold leaf are grosimea sub 1 micron, în timp ce folia de aur / gold foil peste 1 micron. Scott 1991. p. 142.

37 Thom 2009.

38 Engleză: fire gilding/wash gilding.

143