Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)
Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása
Mozaicul si Aurul -5 tehnică de execuţie cu exemple istorice* 4 Brigitta Mária Kürtösi Istoria sticlelor de mozaic învelite cu metale preţioase; tehnici de execuţie tradiţionale în arta mozaicului încă din epoci foarte timpurii s-a ivit pretenţia utilizării în anumite compoziţii a unor ţesere învelite cu metale preţioase (aur şi argint), cu aspect lucios.1 Prima menţiune documentară a tehnicii de execuţie a mozaicului auriu se leagă de manuscrisul din Lucea, care consemnează tradiţii greceşti din secolul al VIII-lea. Operele de mozaic reprezentau fastuozitate şi bogăţie, atât prin materialele de bază preţioase, precum şi prin tehnica lor de execuţie precisă, minuţioasă. Comenzile de curte şi cele ecleziastice din epoca bizantină timpurie2, abundă în aur; acesta devine fundalul apreciat al scenelor acoperind pereţii şi bolţile, simbolizând atemporalitatea, sfera transcendentală, înfăţişând ornamente fastuoase, scene sacrale sau profane. Cu toate acestea, pentru a produce materia de bază într-o cantitate mare, a fost necesară prelucrarea unei metode durabile, asemănătoare cu cea a teserelor de piatră şi sticlă colorată. Foile de aur şi de argint subţiate prin batere cu ciocanul în folii foarte fine, necesitau o protecţie adecvată din ambele feţe precum şi un suport de grosimea celorlalte ţesere. Teserele învelite cu aur sunt elemente compozite: foiţa subţire de aur este încadrată de două straturi de sticlă (foto 1). Teserele au fost obţinute prin îmbucăţirea unor plăcinte3 obţinute prin asamblarea celor trei straturi amintite mai sus la temperaturi ridicate. Stratul cel mai gros este suportul, cu o grosime medie de sub 10 mm, confecţionat din sticlă turnată. Pe acest substrat se aplică foiţa de aur * Temeiul articolului de faţă îl constituie capitolul IV. al disertaţiei autoarei. Kürtösi 2016B. ' Cele mai timpurii exemple cunoscute ale utilizării aurului pe mozaicuri datează din secolul I. d. H. (Neri, Verita 2013), Nympheum of Lucullus, (Bartoli et al., 2013) şi Domus Aurea (Lavagne 1970. Sear 1977) Roma. Apariţii sporadice se cunosc de la sfârşitul secolului al II- lea. d. H. (Boschetti 2011), respectiv apar mozaicuri aurii şi în detaliile ornamentale ale ansamblului de mozaic de pardoseală din Lod, datat la sfârşitul secolului al Ill-lea d. H. Lod, Israel, 1996. 2009/10 http:// www.lodmosaic.org/conservation-6.html (05. 14. 2014.) începând cu secolul al IV-lea se răspândeşte utilizarea mozaicului auriu; acesta apare şi în detaliile mozaicurilor de pardoseală figurative din Nagyharsány, Ungaria (Verba 1997. pp. 88-89.), deşi nu în cantităţi prea mari. Fragmentele de diferite mărimi se păstrează în Muzeul Naţional Maghiar, neinventariate până în zilele noastre. 2 începând cu domnia lui Constantin cel Mare (începutul secolului al IV-lea), respectiv în secolele V-VI s-a răspândit utilizarea mozaicului auriu pe scară largă. 3 Italiană: piastra, engleză: cake. subţiată prin ciocănire (1 micron), apoi o lamelă subţire de sticlă, numită cartellina, care are menirea de a proteja suprafaţa aurită şi de a-i spori strălucirea. Confecţionarea cartellinei este cea care se leagă cel mai strâns de tehnicile de execuţie a sticlelor istorice, întmcât fragmentele, resturile din sticla subţire, prelucrată prin suflare, au fost folosite pentru acest scop. Sub efectul căldurii, plăcuţa subţire de sticlă se topeşte pe suprafaţa aurului aplicat pe substratul de sticlă.5 Manufactura familiei Orsoni din Veneţia, cu o activitate neîntreruptă din anul 1888, produce cu aceeaşi tehnică sticlele de mozaic învelite cu foiţe metalice, prezentate în ofertele sale (foto 2). Există însă cazuri în care materia de bază, precum şi culoarea substratului de sticlă şi a plăcuţei de acoperire diferă. Aurul Originea metalului nobil folosit la confecţionarea cuburilor de mozaic aurii, este interpretată în mod variat de diferitele surse, care presupun utilizarea mai multor tipuri de materie primă. Linul dintre criteriile de analiză este compoziţia calitativă a aurului. în cazurile tratate în publicaţia lui Neri şi Veritâ, 91-100% din compoziţia metalului utilizat a fost aur, alături de care apare argint (prezenţa lui poate fi explicată şi prin adăugare intenţionată cu scopul de a scădea punctul de topire, ori prin folosirea unui aliaj natural de Au şi Ag, numit electrum6); uneori se poate detecta cupru (probabil ca impuritate). Manuscrisul din Lucea7 8 menţionează faptul că foiţa de aur a fost bătută aşezată între două plăci de cupru. Pliniu cel Bătrân5 consideră că dintr-o uncie9 de aur pur se pot obţine 750 de bucăţi de foiţă de aur, cu laturi lungi de 4 inch10 11, folosită pentru poleirea marmurei, a lemnului şi a cuprului. Mai mulţi autori caută o anumită legătură între materia primă a monedelor de aur, bătute în special în perioada antică târzie şi în epoca bizantină, care aveau o calitate riguros controlată, respectiv cea a foiţei de aur.11 Alte surse 4 în terminologia de specialitate maghiară utilizăm de asemenea termenul italian cartellina. 5 Interpretarea, înţelegerea tehnicii de execuţie a diferitelor variante, încă lasă de dorit. Neri -Veritâ 2013, p. 4596., Bumam 1920. p. 99. (688B). 6 Neri - Veritâ 2013. p. 4597. 7 Bumam 1920. 8 Plinius 2010 XXXIII, XI. 9 1 Uncia = cca. 28 g, 1/12 parte a unităţilor de măsură libra romană (fontul roman), litra greacă. 10 1" = 2,54 cm, 4 inchi = 4 ţoii = 10,16 cm. 11 Neri-Veritâ 2013. 140
