Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

sare. Plantele tinctoriale colorează lâna, mătasea, bumbacul în general şi în mod direct, dar culorile astfel obţinute nu sunt durabile. Culori mai rezistente pot fi obţinute prin impregnarea prealabilă a textilelor cu o soluţie de sare metalică (alaun, sulfat de cupru) - procesul fiind numit mordansare. în funcţie de reţetă, acest proces poate avea loc înainte, în timpul sau după colorare. Ionul metalic cu rol de mordant, determină culoarea finală, iar complexul format între colorant şi agentul de mordansare sporeşte rezistenţa la spălare. Fibrele proteice pot fi mai uşor colorate decât cele celulozice.5

Aluminiu • Alaunul, sulfat dublu de aluminiu şi potasiu (KA1(S04)v12H,0), este o substanţă cristalină, acidă, incoloră, translucidă, uşor solubilă în apă. Este substanţa cel mai des folosită pentru mordansare. Dacă nu are puritatea necesară şi conţine impurităţi sub formă de fier, culorile obţinute vor fi mai puţin intense. La probele analizate, imaginile SEM au dezvăluit (în special la fibrele proteice) granule deschise, repartizate inegal, care erau particule din sarea metalică. Aluminiul a fost identificat la toate tipurile de material textil, în cea mai mare cantitate la ţesăturile de lână (acest fenomen s-a observat şi în cazul celorlalţi agenţi de mordansare) (tabel 2).

Cupru • Piatra vânătă, sulfatul de cupru (II) (CuS04.5H20), este o pulbere cristalină, albastră, în combinaţie cu mai mulţi coloranţi oferă o nuanţă brună, cu alţii, culori închise, palide. La probele analizate - cu excepţia mătăsii - granulele de sare metalică au fost bine vizibile. La fiecare material textil cuprul a fost identificat univoc, în cea mai mare cantitate fiind prezent pe pâslă (GY1). La probele de mătase şi lână nu a fost identificat calciu, în schimb acesta a apărut la textilele de origine vegetală; sulful a fost detectat şi pe ţesăturile de bumbac şi in, precum şi pe mătase (provenind din conţinutul de sulf al sării metalice) (tabel 5).

Fier • Calaicanul, sulfatul de fier (II) (FeS04.7H20), este o pulbere de culoare verde deschisă, substanţa de bază a mordantului folosit la obţinerea nuanţelor închise şi de negru. Adâncimea şi tonul închis al culorii depinde de cantitatea de sare metalică folosită. Se poate folosi ca atare ca şi colorant direct, dar adeseori textilele tratate anterior cu alaun, şi vopsite, sunt imersate în soluţie de sulfat de fier. Fibrele proteice sunt sensibile la fier, dacă soluţia este prea concentrată, ele devin aspre. La imaginile materialelor analizate, obţinute prin SEM, granulele au fost vizibile pe suprafaţa firelor / între fire - în special în cazul lânii. Fierul a fost bine detectat prin analizele EDX {tabel 4). La probele de provenienţă vegetală, aluminiul este probabil o impuritate.

Staniu • Clorura de staniu (SnCl,.2H,0) este o pulbere cristalină, incoloră şi transparentă. S-a folosit la obţinerea culorilor deschise, strălucitoare, care însă se decolorează mai rapid. Alături de staniu la mai multe probe s-a detectat şi clor, în cantităţi foarte mici (tabel 5).

Crom • Cromul este folosit ca agent de mordansare

5 Hofenk de Graaff 2004. pp. 15-16.

sub formă de bicromat de potasiu (K,Ci\07). Se prezintă sub formă de cristale oranj, este foarte toxic. S-a folosit la obţinerea nuanţelor de galben auriu. La vopsirea lânii, se obţin nuanţe mai închise astfel, decât prin mordansare cu alaun. Rezistenţa fotochimică a culorilor obţinute cu bicromat de potasiu este slabă, se decolorează repede. Cromul a fost identificat la toate materialele de referinţă (tabel 6).

Analizele efectuate la probele de referinţă tratate cu săruri metalice, au identificat diferitele metale în cantităţi variate la fiecare piesă; cele mai ridicate procente s-au observat la fibrele de lână (GY2). între fibrele proteice se observă diferenţe semnificative, mătasea reţine ionii metalici prin legături mult mai slabe decât lâna.

3.5. Identificarea fibrelor la textile arheologice, prin microscop electronic de baleiaj

Analiza probelor standard a fost urmată de cea a probelor provenind din textile arheologice; depunerile superficiale au fost îndepărtate în prealabil de pe suprafaţa probelor, prin curăţire mecanică.

Lucrările de restaurare a bisericii benedictine din Sopron au scos la iveală în anul 2010, de sub scara criptei familiei Viczay, un port de secol XVII,6 din care am primit şaptesprezece probe, provenind din diferite zone, cu scopul de a analiza coloranţii folosiţi (probele sunt marcate cu B). Imaginile SEM realizate despre fibre pe parcursul identificării componentelor anorganice, au confirmat rezultatele analizelor efectuate cu prilejul conservării ansamblului.7 Prelevarea probelor a fost îngreunată de starea de conservare şi friabilitatea ţesăturilor. La imaginile SEM, pe suprafaţa fibrelor se observă granule (depuneri, produşi de coroziune) (foto 8).

Un alt material arheologic provine dintr-un mormânt de bărbat, din perioada cuceririi Pannoniéi / descălecatului, descoperit la marginea localităţii Tarpa.8 9 Resturile de materiale textile au fost descoperite în vecinătatea unor ferecături metalice. Analizele anterioare'' au identificat resturile a trei tipuri de ţesături (taqueté faconné, samit, pânză de in) (foto 9). Am examinat probe prelevate din patru fragmente textile diferite (piese marcate cu A), care erau foarte uscate şi friabile. La determinarea fibrei textile, în două cazuri am identificat mătase (foto 10), identificarea a altor două probe necesită noi observaţii; cu mare probabilitate, una dintre ele este o fibră de origine vegetală. Prelevarea de probe a fost îngreunată - alături de starea de conservare precară a ţesăturilor - şi de depunerile groase,

6 Gabrieli 2011.

7 Pe parcursul intervenţiilor de conservare determinarea fibrelor a fost realizată la microscop optic, iar analiza firelor metalice prin SEM-EDX. E. Nagy-Várfalvi 2011.

8 Dezvelirea vestigiilor a fost efectuată de colaboratorii Muzeului Jósa András din Nyíregyháza, săpăturile au fost conduse de arheologul Attila Jakab.

9 Analiza fragmentelor textile a fost efectuată de Katalin E. Nagy şi Andrea Várfalvi, restauratori de textile, prin microscop optic, în Centrul Naţional de Restaurare şi de Formare a Restauratorilor din cadrul Muzeului Naţional Maghiar.

117