Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 17. (Székelyudvarhely, 2017)

Domokos Levente - László Károly: A berethalmi evangélikus templom sekrestyéjében álló kandalló restaurálása

iu Secuiesc şi din zonă se află în legătură cu proiectantul, constructorul şi locuitorul acestei vile, Haberstumpf Károly. Calificarea constructorului şef care a fost şi referentul tehnic al Comitatului Odorhei este dovedită şi de construcţiile care servesc scopurile comunităţii. Totuşi numele lui a rămas în memoria oamenilor prin intermediul vilei Haberstumpf - construită ca o casă de vară proprie.

Primele date despre prezenţa lui Haberstumpf Károly în Odorheiu Secuiesc - care s-a născut în Bistriţa şi a terminat universitatea tehnică - datează din anii 1885-86. In aceşti ani împreună cu Galter János a câştigat proiectul pentru construirea noului spital public."1 în acelaşi timp a îndrumat şi lucrările de înfiinţare a parohiei din Cădişeni (Kadicsfalva). Din căsătoria încheiată cu Szabó Anna din Zetea în ianuarie 1887, au rezultat trei copii (Károly Artúr, Jenő şi Gyula), astfel au avut nevoie de o casă mai mare. Conform inscripţiei efectuate pe o scândură de dulgherii care au lucrat pe acoperiş, construcţia imobilului cunoscut sub numele de vila Haberstumpf s-a terminat în 1899 în ziua Revelionului. Constructorul apreciat pentru lucrările sale a proiectat şi a realizat în anii 1900-91 sala de sport a Colegiului Reformat, după care a lucrat la planurile bisericii din Zetea pe care le-a predat la sfârşitul anului 1909."

Clădirile publice care pot fi legate de numele lui Haberstumpf Károly sau doar ideile sale păstrate sub formă de planuri, sugerează profesionalism şi corespund simţului estetic al acelei epoci. La proiectarea casei familiale a putut lucra liber, exprimându-şi simţul estetic în mod unic: a profitat de posibilităţile oferite de stilul eclectic al nemţilor şi a îmbogăţit imaginea localităţii cu o clădire impozantă. Casa de locuit avea doisprezece încăperi la parter, două încăperi la etaj şi trei verande. în aripa de nord a fost amplasată bucătăria, cele două cămări, baia, toaleta pentru femei şi toaleta pentru bărbaţi, dormitorul spaţios şi veranda crenelată, împodobită cu sculpturi în lemn care a oferit o privelişte către parcul în stil englez de pe strada Bethlen. Pe axa clădirii au fost amplasate holul şi sala de mese care au oferit de asemenea o privelişte către parcul în stil englez. Veranda către curte şi parcul în stil francez a fost de asemenea crenelată şi împodobită cu nişte sculpturi în lemn. Din nefericire această porţiune al imobilului nu s-a păstrat. în aripa de sud a fost amplasat biroul cu două încăperi al lui Haberstumpf Károly. Lângă birou a fost intrarea principală şi scara, în partea stânga a scării a fost salonul. în lipsa surselor, rolul celor două încăperi de la etaj nu este cunoscut.

Pe planul original, păstrat în colecţia muzeului, pot fi văzute modificările efectuate în anul 1912 de cel mai tânăr fiu, Gyula, care a studiat arhitectura. Pe baza noii concepţii, aripa de nord a clădirii ar fi fost dezvoltată către est, respectiv s-a planificat construirea unor noi clădiri agricole. De asemenea ar fi fost reamenajate şi grădina şi

10 Vofkori 1998. p. 89.

11 Szász 2017. pp. 9-10.

parcul realizat în stil francez din spatele vilei. însă majoritatea acestor modificări nu s-au putut realiza deoarece toţi cei trei fii Haberstumpf au luat parte în Primul Război Mondial. Gyula a devenit victima războiului în 1914, Jenő în 1915. Károly Artúr a dat dovadă de performanţe militare vitejeşti în armata maghiară şi s-a stabilit în Ungaria. După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial a emigrat în Germania, iar apoi în Statele Unite ale Americii.12

Bătrânul Haberstumpf Károly a decedat în 1928 la vârsta de 71 de ani, soţia sa a mai trăit aproape două decenii. După moartea văduvei Haberstumpfné Szabó Anna în 1947, vila a fost îngrijită de rudele din Zetea deoarece în acest timp Károly Artúr şi cei doi băieţi ai săi erau deja în Germania. După naţionalizare, din anul 1948 imobilul a adăpostit Sanatoriul Judeţean de Pneumo-fiziologie, iar în spatele acestuia - în locul blocurilor prezente - a fost un parc, copaci, alei şi clădiri agricole. Pacienţii sanatoriului - în semn de recunoştinţă - în anul 1955 au ridicat o poartă secuiască în faţa vilei pe care o păstrăm şi astăzi în Muzeul de Porţi de la Băile Seiche. Conform noii destinaţii clădirea a fost dezvoltată în trei faze. Lucrările efectuate la aripa de nord sunt cât de cât conforme cu ideile originale de dezvoltare ale lui Haberstumpf Gyula.

Din 1969, vila a devenit iarăşi o instituţie sanitară, însă de data aceasta în clădire a funcţionat secţia de maternitate a oraşului până în august 1982. în anii 1980 clădirea a fost transformată în şcoală, şi a fost utilizată ca atare până la sfârşitul anilor 1990. Din fericire imobilul a reuşit să-şi păstreze caracterul istoric, nu a suferit transformări şi demolări iremediabile nici cu ocazia dezvoltărilor şi nici cu ocazia lucrărilor de restaurare. Datorită arhitecturii sale a reprezentat o clădire marcantă chiar şi în mijlocul cartierului de blocuri realizat în perioada socialistă. însă din momentul în care şi-a pierdut destinaţia publică, încet-încet a început să se degradeze. Clădirea originală şi-a pierdut complet funcţia, iar din când în când, în aripa nouă, câteva asociaţii au desfăşurat anumite activităţi periodice, unele săli au fost folosite ca depozite, iar partea de subsol a fost folosită ca sală de repetiţii de către o formaţie locală de muzică pop.

Haberstumpf Károly Artúr, care a emigrat în America, a decedat în 1963 în Omaha, Nebraska. Cei doi băieţi ai săi care l-au însoţit în Statele Unite ale Americii, Miklós şi Gábor, au vizitat casa bunicilor, vila Haberstumpf, la începutul anilor 1940, când au fost mici. Când în România a devenit posibilă restituţia, aceştia au revendicat imobilul printr-un reprezentant juridic. A urmat o procedură juridică îndelungată, iar în acest timp starea clădirii nefolosite a devenit jalnică. A existat şi o perioadă când această clădire a adăpostit 11 persoane fără locuinţă. La vânzarea clădirii redobândite cu titlu de moştenire legală, nepoţii Haberstumpf au considerat important ca vila să fie utilizată şi în continuare în scopuri publice, comunitare. Conducerea locală a oraşului Odorheiu Secuiesc, în 2012,

12 Szász 2017. pp. 13-15.

111