Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)

Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben

mozaicul bolţii din cor, realizat după proiectele lui Márton Ferenc. In cadrul aceluiaşi ansamblu se manifestă talentul lui Zsellér Imre atât în înţelegerea, interpretarea operelor, cât şi în alegerea limbajului artistic adecvat. Prima lucrare dovedeşte însuşirea tehnicii de montare riguroasă, caracteristică lui Róth, iar cea din urmă vădeşte o abordare mai liberă a formelor şi a culorilor (foto 3), urmărind astfel proiectul lui Márton Ferenc, realizat la limita diferitelor stiluri.

Semnarea operelor este de asemenea diferenţiată. în timp ce mozaicul Patrona Hungáriáé este semnat prin monograme proiectate cu fineţe, urmărind tradiţiile secesionismului maghiar, mozaicul Sfânta Treime deţine o inscripţie cu numele meşterilor, încadrată în compoziţie.

Ambele semnături sunt exemple interesante dacă ne gândim la relaţiile speciale privind rolul artiştilor şi la o exprimare oarecum diferită de cele din zilele noastre. Monogramele sunt ţesere executate special pentru acest scop, mai mari ca mărimea medie folosită la mozaic. Sunt mozaicuri de aur, pictate.

în cazul mozaicului Patrona Hungáriáé este prezentă atât monograma artistului proiectant (Szörényi-Reischl) şi a artistului mozaicar (Zsellér Imre), cât şi cea a arhitectului Foerk Ernő, situată într-un loc distins în vârful triunghiului (foto 4). Inscripţia de pe boltă aminteşte de pictorul şi artistul mozaicar: „CSINÁLTA MÁRTON FERENC 1930, KÉSZÍTETTE ZSELLÉR IMRE” („Făcut de Márton Ferenc 1930, executat de Zsellér Imre”). Toate aceste inscripţii ocupă un loc central sub figurile Sfintei Treimi, pe cantul covorului roşu, solemn, într-o aşezare simetrică (foto 5).

Meşteml, Róth Miksa, a utilizat mai multe tipuri de semnături: monograma, numele ”Róth M.”. Toate acestea le picta cu negru pe cuburile aurite. în timp ce în cazul proiectantului Körösfői - la Pavilionul Maghiar de la cea de-a 8-a Bienală Veneţiană - apare monograma caracteristică compusă într-un pătrat şi anul elaborării proiectului (”08”), artistul mozaicar montează din cuburi de mozaic următoarea inscripţie: „FECIT RÓTH M., BUDAPEST”.

Márton Ferenc7 a fost un artist maghiar transilvănean. A studiat la Şumuleu Ciuc, apoi la Târgu Secuiesc; în 1903 (când Zsellér Imre îşi înfiinţează atelierul) se înscrie la Şcoala Superioară de Desen din Budapesta, unde meşterii săi au fost Székely Bertalan şi Hegedűs László, în timpul celui de-al doilea război mondial a fost pictor de război, iar după război s-a stabilit la Budapesta. Alături de lucrări de pictură şi grafică, a fost preocupat şi de arhitectură, pictând fresce în biserica din Gyöngyös, realizând apoi planurile de mare anvergură pentru domul din Szeged. De numele lui se leagă mozaicul Sfânta Treime din semicalota absidei şi reprezentările apostolilor de pe faţada exterioară. Compoziţia mozaicului din cupolă, înfăţişarea personajelor sunt înrudite cu mozaicurile secesioniste contemporane din ţară, dar poartă în acelaşi timp

7 Ciucsângeorgiu, 1884 - Budapesta, 1940

amprenta post-istoricismului şi o exprimare într-un fel populară, caracteristică creaţiei lui Márton Ferenc.

Szörényi-Reischl Károly a studiat între 1908-1913 la Şcoala Superioară de Artă din Budapesta. A obţinut diploma de profesor de desen, apoi s-a perfecţionat la München, în Italia şi în Germania. în primul război mondial a servit ca militar, la fel ca şi Márton Ferenc. A realizat proiecte de mozaicuri cu tema Patrona Hungáriáé pentru Biserica Făgăduinţei din Szeged şi pentru biserica Scolii Superioare de Armată din Hűvösvölgy.

Despre componentele de sticlă ale mozaicurilor: smalti, piastra (placă/plăcintă) şi mozaicul de aur

Pe parcursul confecţionării sticlei de mozaic, la extragerea din cuptor, pasta de sticlă colorată cu oxizi de fier şi săruri de fier este turnată. Dacă materia de bază va fi turnată într-o grosime de aproximativ 1 cm, iar după răcire şi solidificare va fi astfel îmbucăţită încât suprafeţele spintecate vor forma suprafaţa imaginii, vorbim de smalti. Dacă pasta de sticlă turnată mai subţire (în general 4-6 mm) va fi astfel modelată încât suprafeţele turnate să formeze suprafaţa mozaicului, vorbim de piastra (plăcintă). Smalti-ul şi teserele obţinute din piastra au fost utilizate de cele mai multe ori împreună, la fel şi în cazul exemplelor din Szeged.

Pe suprafeţele de mozaicuri exterioare şi interioare se observă în mod special degradarea stratificată a cuburilor de mozaic auriu. Acest fenomen ilustrează ’’îmbătrânirea” naturală a mozaicului auriu. Apariţia sporadică a acestor cuburi nu diminuează calitatea artistică a operei. Mozaicurile au fost confecţionate (în funcţie de epocă şi tradiţii locale) prin aplicarea foiţei de aur pe un suport de sticlă câteodată gălbui, verde, albastru, respectiv cu o nuanţă de mov-maroniu translucid, sau roşu - eventual albastru închis, opac, care prin tradiţie a fost protejată şi cu o plăcuţă de sticlă subţire (cartellina). Dacă acest strat protector superficial se alterează, foiţa de aur cu o grosime de sub un micron, devine din ce în ce mai sensibilă. Când însăşi foiţa se desprinde de pe suport, cubul de sticlă va fi aparent o pată închisă în acel mediu aurit; dacă suportul era oferit de un cub opac, acesta va fi substanţial mai închis decât aurul înconjurător. Un fenomen asemănător se produce şi în cazul sticlei de bază translucide, deoarece lumina pătrunde prin sticla de mozaic doar până la tencuiala de înglobare. Acest fenomen în schimb semnalează scăderea valorii artistice a mozaicului.

Şi în zilele noastre funcţionează în Veneţia manufactura de sticlă de mozaic (foto 6) fondată în 1888, condusă de cea de-a patra generaţie a familiei Orsoni, de unde procurau probabil, şi artiştii din Ungaria, la pragul dintre secolele XIX-XX şi în anii următori, sticla necesară. Pe Insula Murano funcţionau mai multe ateliere de sticlărie, care - alături de alte produse din sticlă - confecţionau şi sticlă de mozaic.

129