Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
Cercetarea mozaicului Sfânta Treime şi unele analize Un element decorativ de mare amploare al spaţiului interior al bisericii Făgăduinţei din Szeged este mozaicul Sfânta Treime, care acoperă suprafaţa de 85 m2 ai semicalotei. Proiectele compoziţiei îi aparţin lui Márton Ferenc, iar execuţia din anul 1930 lui Zsellér Imre şi atelierului său (foto 7). Conform obiceiurilor vremii, proiectul s-a concretizat în prima fază sub forma unei machete pictate, la scară de 1:20, care îmbogăţeşte astăzi colecţia Muzeului Arhitecturii.8 Semicalota din Szeged este una specială prin amploare, prin vastitatea cromatică a mozaicului, prin importanţa culturală, dar şi prin caracterul proceselor de degradare şi deteriorare prezente deja după 85 de ani de existenţă; la fel de speciale vor fi şi eventualele intervenţii de conservare-restaurare din viitor. O imagine relativ autentică a stării de conservare poate fi stabilită doar printr-o studiere şi analiză apropiată a suprafeţei. Constatările şi rezultatele examinării au luat naştere pe parcursul unei luni, perioadă prea scurtă pentru stabilirea unui comportament de durată a degradărilor de diferite tipuri şi caractere. Intervenţiile efectuate au avut ca scop conservarea stării actuale a mozaicului, precum şi cunoaşterea materialelor şi stabilirea degradărilor. întrucât pavimentul de mozaic este în esenţă unitar şi problemele se datorează probabil aceluiaşi factor de alterare, demontarea parţială a mozaicului nu a fost justificată. Am avut posibilitatea să relevăm şi să documentăm lacunele, deteriorările, să prelevăm probe din straturile superficiale deteriorate şi să le analizăm prin metode microscopice, precum şi să studiem aderenţa tencuielilor de suport şi a mozaicului. Cu prilejul intervenţiei am efectuat curăţirea uscată9 a întregii suprafeţe, şi paralel, desalinizarea superficială, acordând atenţie deosebită detaliilor formate din ţesere albe, fragilizate, cu desprinderi lamelare descoperite pe parcurs (foto 8 a-b). Stabilitatea structurală a acestor sticle de mozaic a scăzut în măsură semnificativă, dar se observă şi modificarea culorii originale. Are loc un proces de separare a diferitelor faze cristaline, un fel de devitrificare (foto 9 a-c). Smalti-ul alb analizat deţine un conţinut ridicat de plumb.10 1/6 parte din suprafaţa mozaicului a fost executată în întregime sau parţial din acest tip de sticlă de mozaic alb. întmcât pe numeroase detalii apare alături sau în amestec cu alte culori (foto 8 c, 10), starea de conservare şi degradare a acesteia poate afecta sau influenţa şi zonele învecinate (foto 11). Pentru a clarifica caracterul acestui fenomen este nevoie de noi analize. Umiditatea a fost măsurată* 11 în mai multe etape, dar 8 Un sfert din fondul Muzeului Arhitecturii se păstrează din 2013 în Centrul Forster, cealaltă parte în locaţia din sectorul XI. din Budapesta. Numărul de inventar al machetei lui Márton Ferenc este: 73.13.1. 9 Cu perii fine. 10 Pe baza analizelor efectuate şi comunicate de Sajó István. 11 Valorile limită ale primei măsurători au fost 2,4 şi 11,8. (Valori de măefectuarea unor măsurători de control a fost posibilă doar la intervale prea scurte de timp. Pentru diagnosticarea reală a migrării sărurilor este nevoie de monitorizarea unui ciclu de cel puţin un an. Cercetarea straturilor inferioare a avut menirea de a releva starea de conservare a straturilor de suport ale mozaicului. A urmat prelevarea probelor prin foraj şi analiza lor. Alegerea locurilor de prelevare a probelor s-a efectuat pe baza observaţiilor premergătoare, în zonele periclitate, în jurul teserelor albe, friabile cu desprinderi. Degradarea lentă se poate datora unor factori externi. Presupunem, că există un defect structural, de izolaţie a bolţii, astfel analiza acoperişului şi a învelitorii în vederea stopării procesului de degradare va fi strict necesară pe parcursul unor intervenţii viitoare de restaurare. Umiditatea, infiltraţiile care afectează bolta din partea superioară, pot menţine şi alimenta procesul de formare a sămrilor, la care se adaugă şi materialele de construcţie originale sau provenite din intervenţii ulterioare, ca surse de săruri. Asamblarea elementelor mozaicul Sfintei Treimi, confecţionat în atelier, poate fi urmărită pe suprafaţă. Tencuiala de înglobare folosită la montare a fost un amestec de nisip şi var. Materialul de înglobare este în esenţă identic ca şi în cazul mozaicurilor din absidă şi de la poarta principală. Culoarea naturală a tencuielii a fost modificată de meşter - unde câmpurile de dimensiuni mai mari impuneau acest lucru - cu ajutorul materialului de rostuire colorat. La unele detalii a omis ştergerea surplusului de material de rostuire de pe suprafaţă, care, la asemenea dimensiuni şi la o astfel de bogăţie cromatică, pe o suprafaţă arcuită, putea fi scăpată din vedere cu uşurinţă (foto 12). Aceste detalii furnizează multe informaţii privind înţelegerea tehnicii de execuţie. Meşterul a folosit tencuieli de rostuire de culoarea neagră, albastră (foto 13), roşie şi galbenă. Mozaicul din portic Mozaicul de pe intradosul arcelor dublou rezemate pe stâlpii de la portalul principal a suferit cele mai însemnate degradări pe parcursul timpului. Ornamentul cu un cadru geometric, este divizat prin vrejuri vegetale, în centru, deasupra intrării fiind compusă monograma lui Hristos. Materialele folosite sunt sticle colorate de mozaic şi mozaic auriu. Fundalul compoziţiei, format din numeroasele nuanţe de verde, roşu, bordo, alb, gri şi albastru, este oferit de ţesere de mozaic auriu cu prelucrare şi aparenţă diferită. Teserele de mozaic aurii se prezintă în cinci nuanţe variate cu temperaturi de culoare diferite, un tip fiind mai deosebit prin prelucrarea suprafeţei. Utilizarea acestui amestec, folosit în mod remarcabil de artişti, sporeşte vibraţia dinamică a suprafeţei şi diferenţierea fină a detaliilor. Pe mozaicul absidei se observă şi mai multe nuanţe surare: sub 4 - uscat, peste 8 - umiditate semnificativă. Aparat de măsurare: GMI 15). 130
