Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
negativ al temperaturii excesive asupra lianţilor, a componentelor organice sau chiar asupra suportului, însă caracterul controlabil al intervenţiei şi suprafaţa frumoasă, nevătămată, obţinută prin această cale, în comparaţie cu rezultatele obţinute prin alte metode chimice încercate, au favorizat-o în alegerea metodologiei de înlăturare a repictărilor de pe acest tip de pictură decorativă. După decapare, a ieşit la iveală pictura originală, păstrată în proporţie de 95-98% şi a fost nevoie de completări şi integrări doar în câteva puncte. O parte semnificativă a suprafeţelor de pe altar a fost acoperită cu foiţă de argint. Foiţele aplicate pe bolus au fost sclivisite, apoi acoperite cu vemisuri colorate (foto 18-20). Acest strat de vemis sau lac, cu un conţinut redus de pigment sau colorant, conferă nobleţe suprafeţelor argintate, iar culorile capătă un caracter metalic şi un luciu deosebit. Considerăm că scoaterea la iveală a acestor suprafeţe vernisate, repictate, a fost una dintre sarcinile cele mai grele în procesul de restaurare. Sub efectul sulfului, stratul de argint se corodează; la început capătă o nuanţă gălbuie, apoi maronie, înnegrindu-se total la urmă. Identificarea unui strat de argint corodat, fragmentar, poate fi în sine derutantă. în privinţa înlăturării repictărilor ulterioare, păstrarea acestor pelicule de vemis colorat pe un strat de argint variabil, constituie o provocare serioasă. Explicaţia rezidă probabil în aderenţa slabă a lacului colorat la suprafaţa foiţei metalice sclivisite, iar pe parcursul unei intervenţii mecanice, punctul cel mai slab se dovedeşte a fi între aceste două straturi. La intervenţii de curăţire, decapare chimică, straturile se desprind de cele mai multe ori la acelaşi nivel, obţinându-se o suprafaţă de argint lucioasă, impunătoare, însă aceasta nu reflectă aparenţa originală a piesei. La numeroase piese, altare şi statui restaurate, vedem reconstrucţii integrale a suprafeţelor de argint vernisate cu lacuri colorate; intervenţia se explică prin imposibilitatea decapării, dar şi a integrării acestor vemisuri. Asemenea decizii sunt contradictorii, deoarece, pe baza unei probe insulare, fragmentare, se execută reconstrucţii pe suprafeţe întinse. Aceste vemisuri nu sunt omogene. La veşmântul îngerilor adoranţi de pe frontonul altarului aflat în discuţie, vemisul roşiatic are nuanţe foarte variate (foto 21), de la roşu închis spre portocaliu, în strat subţire căpătând o nuanţă gălbuie. Autorul pictează faldurile draperiei cu acest vemis, nu colorează suprafaţa de argint. Un detaliu spectaculos a fost scos la iveală în nişa statuii centrale, unde au pictat cu vemisuri colorate pe argint un motiv de scoică şi o draperie. Veşmântul Măriei a fost decorat cu motive florale şi frunze, pictate cu nuanţe colorate, variate, de vemisuri pe argint (foto 22-23). în cadrul acestui articol nu prezentăm materialele şi tehnicile de execuţie ale lacurilor colorate şi modalităţile de aplicare ale acestora, deoarece în numărul anterior al acestei reviste a fost publicat un întreg articol5 dedicat tematicii, care prezintă numeroase materiale şi tehnici, pe baza cărţilor de reţete cunoscute. în cazul altarului din Odorheiu Se5 Tövissi 2015. pp. 20-29. cuiesc, înlăturarea repictărilor ulterioare a fost efectuată treptat, avansând de la un strat la altul, cu materiale şi metode diferite. în urma multor teste de curăţire şi decapare, metoda cea mai potrivită pentru îndepărtarea primului strat de repictare, aplicat direct pe suprafaţa lacului colorat original, s-a dovedit a fi curăţirea chimică cu soluţie concentrată (32%) de hidroxid de amoniu (NH4OH). S-a avansat pas cu pas, intervenind pe suprafeţe de o jumătate de cm2, acţionând foarte scurt, prin ştergerea imediată a substanţei. Prin repetarea multiplă a acestor etape, s-a ajuns la subţierea treptată şi îndepărtarea totală a stratului de repictare. Ne-am străduit să menţinem suprafaţa uscată în mod constant, pentru a preveni pătmnderea substanţei prin fisurile stratului de repictare, până la pelicula de vernis colorat. în comparaţie cu alte tipuri de strat de culoare, care sunt destul de rezistente la diferite curăţiri chimice, peliculele de vemis colorat aplicate pe argint sunt foarte friabile, sensibile, şi se desprind în majoritatea cazurilor sub acţiunea substanţelor chimice. Dorim să accentuăm faptul că în procesul de îndepărtare a repictărilor ulterioare, capătă o importanţă deosebită nu numai componenţa substanţei, a materialului folosit, dar şi modalitatea de utilizare a acesteia. în urma înlăturării repictărilor ulterioare, s-a conturat la altar un ansamblu cromatic contradictoriu, ori mai degrabă neobişnuit. Pe suprafaţa structurii de tâmplărie a ieşit la iveală o culoare de fond albă, în timp ce pe coloane şi pe partea inferioară a soclului o imitaţie de marmură roşie. Stypes-ul şi tabernacolul sunt pictate în albastm. Acestora li se alătură vemisuri colorate în nuanţe vii, accentuate, de albastm şi verde, împreună cu sculpturi decorative aurite. Preferinţele noastre estetice tind să considere această varietate cromatică excepţională, puţin exagerată, care la rândul ei se încadrează în mod organic în fastuozitatea şi teatralitatea, uneori excesivă, a artei baroce. Am amintit până acum diferite tipuri de suprafeţe pictate, decoraţii şi metode de înlăturare a repictărilor. Trebuie să menţionăm şi faptul că în cazul suprafeţelor aurite, nu am optat în favoarea înlăturării stratului de pictură ulterior la fiecare detaliu (foto 24-25). Capitelurile coloanelor decorate cu imitaţie de marmură roşie, precum şi unele sculpturi decorative traforate, au fost repictate cu prilejul intervenţiei din 1898, prin tehnici de aurire variate: pe zonele proeminente foiţa de aur a fost aplicată pe poliment, apoi sclivisită, iar pe zonele din jur a fost fixată cu mixtion, obţinând o suprafaţă mată. înainte de aplicarea stratului de aur lucios, suprafaţa originală a fost şlefuită, zgâriată dur, apoi grunduită cu un strat gros de 1 -2 mm, pe care s-a aplicat bolusul de culoare roşu închis şi la urmă foiţa, ulterior sclivisită. Urmele vătămării stratului de aur original şi cele ale grundului aplicat se observă şi în împrejurimea suprafeţelor aurite, sclivisite (foto 26). Acest lucru nu i-a deranjat pe meşteri, deoarece ei au aplicat pe aceste suprafeţe înconjurătoare foiţă de aur mat, obţinând în ansamblu un joc de lumină special prin alternanţa aurului lucios cu cel mat. După intervenţia din 1898, altarul a fost revopsit, renovat, în repetate rânduri. Suprafeţele 115
