Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 16. (Székelyudvarhely, 2016)
Sor Zita: Digitális nyomatok a gyűjteményekben
aurite lucioase, de bună calitate, cu o patină nobilă plăcută, nu au fost repictate. Zonele înconjurătoare, de aur mat, au fost acoperite cu mai multe straturi de repictare, modeste, de bronz auriu, degradate. Pe parcursul restaurării am decis înlăturarea acestor straturi ulterioare de bronz auriu şi scoaterea la iveală a aurului lucios de secol XIX. îndepărtarea aurului lucios aplicat la sfârşitul secolului al XIX-lea, care este o sarcină foarte grea şi din punct de vedere tehnic, ar fi rezultat o suprafaţă originală fragmentară, vătămată. în schimb, trebuia sacrificat un strat de aur de calitate bună, păstrat în stare de conservare bună, iar în locul lui era necesară efectuarea unei reconstrucţii, practic similare. Toate aceste motive şi argumente ne-au îndrumat spre păstrarea suprafeţelor de aur lucios din 1898. Identificarea şi păstrarea patinei este o datorie importantă pe parcursul cercetărilor stratigrafice şi al operaţiilor de înlăturare a repictărilor ulterioare (foto 27). Noţiunea de patină include multe aspecte. Fără să ne străduim să le enumerăm pe toate, amintim câteva dintre cele mai importante: murdăria aderentă, depusă pe suprafaţă; caracterul gras, datorat arderii lumânărilor şi uleiurilor; atingerea, mângâierea cu mâna; întreţinerea, curăţirea neadecvată; resturi de substanţe, materiale de curăţire; îmbătrânirea diferenţiată a unui anumit strat de culoare la suprafaţă, fiind expus efectului factorilor de mediu. Alături de toate acestea, cel mai important aspect în procesul de restaurare, curăţire, este rolul de peliculă despărţitoare a patinei. Identificarea şi cunoaşterea acesteia este inevitabilă pe parcursul unei restaurări, curăţiri de specialitate. în general se recomandă păstrarea ori subţierea, curăţirea delicată a patinei pe parcursul decapărilor, curăţirilor, fără a o îndepărta cu desăvârşire. Acest strat păstrează informaţii, mărturii importante despre viaţa obiectelor de artă, anumite ipostaze, circumstanţe ale acestora, respectiv straturi picturale, care au fost ”în folosinţă”. La altaml din biserica franciscană, la culorile carnaţiei, s-a păstrat patina, stratul de depuneri de pe suprafaţă, în diferite etape de existenţă. Pe parcursul restaurării este utilă şi importantă păstrarea suprafeţelor martor, intacte (foto 28). în ultima vreme tindem să păstrăm asemenea mărturii pe toate tipurile de suprafeţe. Acestea atestă autenticitatea intervenţiei şi corectitudinea operaţiei de curăţire, păstrând totodată numeroase indicii pentru viitorii restauratori şi cercetători, privind straturile de repictare înlăturate, gustul şi preferinţele estetice, cromatice ale anumitor epoci; contribuie la identificarea unor piese de mobilier din cadrul aceluiaşi ansamblu. Afirmăm de multe ori, că documentaţiile conţin toate informaţiile necesare. în ultimii 100 de ani însă, şi chiar în zilele noastre, soarta instituţiilor, proprietarii de monumente istorice, arhivele sau diferitele locuri de păstrare sunt incerte, se află în perpetuă schimbare şi reorganizare; astfel soarta documentaţiilor de restaurare este şi ea compromisă. Suprafeţele martor sunt documentaţii păstrate pe suprafaţa obiectului. Locul şi poziţia lor trebuie atent alese, astfel încât ele să reflecte caracteristicile reprezentative ale zonei, să păstreze toate straturile de repictare, precum şi cel original în stare de conservare cât se poate de bună, să permită o interpretare cât mai reală şi corectă a stratigrafiei. Este acceptabilă chiar şi integrarea cromatică a suprafeţelor martor în vederea obţinerii unui ansamblu mai armonios, într-o nuanţă mai reţinută, neutră, apropiată de cele din jur, pentru a nu fi deranjante. Rolul acestora nu este să laude abilitatea şi priceperea restauratorului, ci să perpetueze informaţii recognoscibile pentru un ochi şcolit şi pentru restauratorii şi cercetătorii viitori. Ei vor identifica chiar şi suprafeţele martor integrate cromatic, şi se vor bucura de posibilitatea şi şansa rezervată viitorului pentru studierea operelor de artă restaurate. La altarul principal din Odorheiu Secuiesc am păstrat mărturii pe majoritatea tipurilor de suprafeţe; pe acelea care erau deranjante, prea accentuate, le-am integrat cromatic. în ultima ordine de idei, dorim să atragem atenţia asupra importanţei fotografiilor în UV-luminiscenţă. Metoda veche, binecunoscută de toţi specialiştii în domeniu, este utilizată în special pe parcursul studiilor, cercetărilor preliminare, la identificarea diferitelor vemisuri, lacuri îmbătrânite, la analiza diferiţilor pigmenţi, în procesul de curăţire, precum şi în multe alte cazuri. Dorim să accentuăm importanţa fotografiei în UV-luminiscenţă după finalizarea operaţiilor de completare şi integrare cromatică, retuş. Aceasta interoghează / ’’trage la răspundere” obiectul de artă restaurat (şi restauratorul) şi permite stabilirea măsurii intervenţiei, legitimitatea şi autenticitatea acesteia (foto 29-30). BIBLIOGRAFIE BOROSS Fortunát: Az erdélyi ferencrendiek (Franciscanii din Transilvania). Kolozsvár (Cluj Napoca), 1927. HERMANN Gusztáv: Székelyudvarhely, műemlékek (Odorheiu Secuiesc, monumente istorice). Székelyudvarhely (Odorheiu Secuiesc). Székelyudvarhely, é.n. (Jam an). KOVÁCS Árpád: A székelyudvarhelyi ferences templom (Biserica franciscană din Odorheiu Secuiesc). Székelyudvarhely (Odorheiu Secuiesc), 2007. MUCKENHAUPT Erzsébet (2007): A csíksomlyói ferences nyomda és könyvkötő műhely. Kiállítás katalógus, Csíki Székely Múzeum. A kiállítást rendezte és a katalógust szerkesztette: Muckenhaupt Erzsébet. Csíkszereda. ORBÁN Balázs: A Székelyföld leírása (Descrierea Ţinutului Secuiesc). Pest, 1868. P. GYÖRGY József (1930): A ferencrendiek élete és működése Erdélyben (Viaţa şi activitatea franciscanilor în Transilvania). Kolozsvár (Cluj Napoca). SABAU, Nicolae: Metamorfoze ale barocului transilvănean I II. Cluj, 2002-2006. TÖVISSI Júlia (2015): Lüsztertechnika ezüst alapon a 18. századi recepteskönyvekben (Tehnica vernisului colorat pe argint în surse din secolul al 18-lea). In: 116