Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
uscare.8 Din cauza presei a fost nevoie de utilizarea plăcii de Austrotherm care are o rezistenţă mai crescută. Această metodă combinată, cu presă şi cu ace s-a dovedit a fi eficientă în cazul fiecărui fragment (foto 8). Reaşezarea direcţiei firelor s-a efectuat în mai multe trepte în cazul fiecărui fragment. După uscare, de obicei o nouă umidificare şi o reaşezare pe formă s-a dovedit a fi suficientă, însă s-au ivit piese, pe care am fost nevoiţi să repetăm procedeul de trei ori (foto 9). în aceste cazuri, sub cort de folie, cu ajutorul unui echipament umidificator cu ultrasunete am crescut umiditatea, iar fragmentele au stat cca. o oră în această microclimă, până când au devenit din nou uşor flexibile. Prin acest mod am reuşit să reducem semnificativ timpul de absorbţie a umidităţii. Am reuşit să stabilim forma ’’originală” a rămăşiţelor numai bazându-ne pe direcţiile firelor stofelor, deoarece orice analiză, studiere a pieselor uscate, fragmentate, deformate la dezvelire ar fi deteriorat ţesătura lor; astfel nu a fost posibilă realizarea tiparelor de croi înainte de curăţare. Realizarea tiparelor de croi După operaţiunile descrise mai sus s-a putut evalua în ce proporţie s-a păstrat îmbrăcămintea superioară a contesei Batthyány Erzsébet. Pe baza rămăşiţelor din umăr am realizat un tipar de croi, acesta a stabilit următoarele etape ale restaurării. înainte de a începe munca a fost esenţială studierea amănunţită a tiparelor de croi, a reprezentărilor şi a corsetelor cu umăr descoperit a vremii respective, pentru a afla la ce forme ne putem aştepta. Pentru realizarea tiparului de croi am transpus fiecare piesă pe folie copiatoare, în aşa fel încât să se poată distinge conturul stofei de bază de pe faţă, căptuşeala intermediară şi dantela, urmele de cusătură, liniile de croi şi de îmbinare, precum şi modelul stofei. Acestea erau variabile, deplasabile, astfel au facilitat determinarea posibilei locaţii a fragmentelor. Cel mai uşor am identificat părţile din faţă a umărului datorită inelelor metalice (F/5/1 partea stângă, F/6 partea dreaptă). De asemenea, originea fragmentului pe care se aflau cele 4 dantele una lângă cealaltă, două îndreptate spre dreapta şi două spre stânga (F/2) s-a determinat cu uşurinţă. Pe partea din faţă a umărului câte două dantele sunt aşezate faţă în faţă, prin urmare nu aparţine de zona aceea. Singurul loc unde o decoraţie aşa de întinsă ar fi reuşit să predomine era mijlocul spatelui. A fost o sarcină mai dificilă identificarea pieselor F/9/1/F, F/9/2/F şi F/3. Acesta din urmă, partea superioară stângă fiind arcuită abrupt nu s-a potrivit la fragmentele din faţă din partea stângă, aşa că trebuia să fie vorba de partea din spate a umărului drept. Aceasta a confirmat şi arcul abrupt. Pe mijlocul fragmentului în direcţie orizontală se întinde o linie de cusătură care nu este prezentă pe partea interioară, astfel 8 De mai multe ori s-a întâmplat acest lucru în timpul testelor de curăţare efectuate pe fragmentele mai mici. este posibil să se fi adăugat stofa numai pe partea exterioară. O asemenea adăugare s-a observat şi pe fragmentul F/9. Presupunând o simetrie între cele două părţi, liniile adăugirilor trebuiau să fie la distanţă egală faţă de axa trasă pe mijlocul piesei F/2. Astfel s-a determinat şi poziţia stofei F/9 pe umărul stâng. Pe unele fragmente mai mici, nenumerotate s-au observat urme de cusătură. Analizând sub microscop, bazându-ne numai pe liniile de cute, am reuşit să identificăm două bucăţi, pe care le-am alipit una de cealaltă, iar una dintre piese s-a inserat la F/3, în timp ce cealaltă s-a inserat la fragmentul F/6. Acest lucru a definit partea dreaptă a umărului în lungimea totală a acesteia. Pentru determinarea locaţiei fragmentului F/l au oferit ajutor benzile de dantelă. Fragmentul era din două părţi, pe partea mai scurtă s-au observat 4 rânduri de dantelă, iar pe partea mai lungă s-au observat 3 rânduri. Pe partea stângă faţă (F/5/1) singurul loc unde erau 3 rânduri de dantelă una lângă cealaltă a fost la pornirea bretelei de umăr, aşa că piesa nu putea fi altceva decât un fragment din curea. însă de unde putea să aparţină fragmentul decorat cu 4 rânduri de dantelă? Un răspuns posibil la această întrebare ar fi zona centrală a spatelui. însă au fost vizibile numai trei cleme, aşa că nu ar fi posibilă agăţarea celeilalte benzi de dantelă. Părea mult mai logic faptul că breteaua a fost croită din două părţi, asta menţionează şi sursele vremii1*, iar direcţia firelor din stofe (din parte exterioară şi căptuşeala intermediară) justifică această ipoteză. în ceea ce priveşte numărul dantelelor, pot apărea patru rânduri, dacă din centrul spatelui două dantele se arcuiesc pe breteaua spatelui, iar cele două rânduri venind de sub axilă au terminaţie tot aici. între tiparele de croi a articolelor de vestimentaţie cu umeri de secol XV1-XVII9 10 * dezvelite din cripta din Sárospatak şi observaţiile descrise mai sus au fost asemănări, care au ajutat în obţinerea răspunsurilor suplimentare. După digitalizarea foliilor conţinând fragmentele reproiectate, am ales tiparul de croi al unui umăr din Sárospatak care a servit ca analogie, şi păstrând proporţiile acesteia am mărit-o până când desenele rămăşiţelor au încăput pe acesta (foto 10). Astfel a devenit editabilă lungimea bretelelor de umăr, precum şi arcuirea aproximativă a acestora. Drept verificare am copiat conturul fragmentelor pe hârtie de calc (foto 11), iar după tăierea tiparului de croi am reuşit să asamblăm în spaţiu acest element din ţinută, astfel dovedind corectitudinea ipotezelor noastre. Antropologul Dr. Tóth Gábor consideră că după perioada respectivă, dc-a lungul timpului nu s-au schimbat dimensiunile medii ale corpului la o înălţime dată. Astfel, la înălţimea corporală medie de 160-16511 cm dată de literatura de specialitate12, s-au putut compara valorile numerice din tiparul nostru de croi cu alte valori date de tabele cu di9 Radvánszky 1896. •o V. Ember 1986. pp. 151-181. 'l Tóth 2013. pp. 47-54. 12 Flügel - Greil - Sommer 1986. 95
