Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
ferestrele aflate la mare înălţime au predominat câmpurile vitrate fără decor. în Ungaria găsim doar puţine ferestre din ochiuri datorită distrugerilor din timpul diferitelor războaie. Compoziţiile din ochiuri de la ferestrele gotice traforate ale altarului bisericii evanghelice din Ighişu Nou datează din secolul XV şi sunt considerate unicat (foto 5). Există mărturii în culoare din această epocă despre ferestrele cu compoziţii geometrice. Gradualul Mátyás (carte liturgică) conţine o bogată mărturie despre acestea, în spaţiul arhitectural delicat, vedem exclusiv asemenea ferestre cu decor simplu şi cu o coloratură neutră. întruna din iniţialele ornamentale, bogat decorate, observăm o scenă biblică, unde regele David se roagă la Dumnezeu într-o galerie cu colonade, decorate cu ochiuri de vitraliu (foto 6). Utilizările autohtone arhitecturale sunt cunoscute prin descoperirile arheologice. O serie de vestigii au apărut din cetatea medievala a Budei şi de la mănăstirea dominicană de maici de pe insula Margit (Margareta). Zonele triunghiulare sau dreptunghiulare de umplutură dintre ochiurile de vitraliu necolorate erau pictate uneori cu contur decorativ în scopul obţinerii unui aspect mai delicat. Fabricarea şi utilizarea ochiurilor de vitraliu, cunoscute şi sub denumirea de „sticlă taler (farfurie)” sau „sticlă cu buric”, în germană „butzenscheibe”, „bucni”, se regăseşte în istoricul sticlei arhitecturale ungureşti la fel ca în istoricul celei europene. Importanţa acestora în domeniul arhitectural este dovedită prin folosirea lor chiar şi in zilele noastre. Ochiurile de vitraliu deveneau din ce în ce mai subţiri, în variate dimensiuni şi culori, cu sau fără cant perimetral (foto 7). Datorită modului uşor de fabricare, în cuptoarele de topit sticlă din păduri se produceau cantităţi mari de sticlă care era transportată de sticlari ambulanţi prin toată ţara, meşteri care reparau pe loc ferestrele „stricate”. Mai târziu apare şi dezavantajul acestora. Din cauza materiei prime mai ieftine şi de calitate slabă, precum nisipul local cu impurităţi, şi datorită conţinutul ridicat de carbonat de potasiu, sticla astfel obţinută era de calitate inferioară faţă de sticlele produse din materie primă scumpă, în atelierele avansate tehnologic din străinătate (Veneţia şi Raguza). Diferenţa dintre cele două sticle este dată de caracteristicile fizico-chimice specifice. Aceasta se reflectă în schimbările din structura cristalină a sticlei, în urma cărora sticla îşi pierde proprietăţile vitroase, devine opacă, se devitrifiează (foto 7). Ochiurile de vitraliu erau produse, în general, din sticlă incoloră, fără decoraţiuni. La clădirile mai decorative însă, se foloseau discuri de sticlă cu suprafaţa modelată plastic , în formă radială sau alveolară. Printre ochiurile de vitraliu ale ferestrelor din cetatea medievală de la Buda s-au găsit piese cu suprafeţe modelate minuţios (foto 8). Printre vestigiile din săpăturile de la palatul regal din Visegrâd apar ochiuri de cristal cu canturi răsfrânte, incolore sau cu tonalitate palidă (foto 9). Odată cu dezvoltarea administraţiei locale, în marile oraşe europene, pe lângă bisericile catolice, apar, pe rând, şi primăriile care poartă însemnele tranziţiei spre burghezie. Ferestrele sălilor de şedinţă şi galeriile închise ale acestora erau frecvent din ochiuri de vitraliu. Stema oraşului era aşezată în zonele evidenţiate ale clădirii, de exemplu în casa scărilor sau la ferestre. în ancadramentele de piatră ale ferestrelor renascentiste se potriveau bine vitraliile. Lăsau lumina să pătrundă, însă reduceau vizibilitatea dinspre exterior, din cauza grosimii ochiurilor. Avantajul acestor ferestre era că ele difuzau lumina şi străluceau şi când era înnorat. Primăria construită în centrul oraşului Lőcse, ilustrează detaliat acest lucru (foto 10). In mai multe săli de la Wawel (Cracovia), dar şi în ancadramentele de piatră renascentiste al frontonului impozant acoperit cu cărămidă al universităţii Jagelló sunt montaţi batanţi din ochiuri de vitraliu (foto 11). Regăsim ochiurile de vitraliu şi în panourile ferestrelor morii de hârtie de la Basel, moară renumită, cu rol important in poligrafie (foto 12). Ochiuri de vitraliu apar şi la ferestrele mici ale caselor de locuit orăşeneşti. Pictura provenită din Ţările de Jos ilustrează exact armătura de pe ramele panourilor din lemn ale ferestrelor zidite în ancadramentul de piatră (fotol3). Conform mărturiilor arheologice, existau în număr mare ferestre confecţionate din ochiuri de vitraliu şi în bazinul carpatic. Marea enciclopedie franceză tratează detaliat prin gravuri diferitele genuri de manufacturam a sticlei. Printre ele, etapele rotirii sticlei la confecţionarea ochiurilor mari, prezentat detaliat în Enciclopedia Franceză a lui Diderot, carte editată în 1772 la Paris (foto 14). Istorismul a readus în modă ferestrele cu blazoane, al căror fundal era din ochiuri de vitraliu. La ferestrele cabinetelor se foloseau cu predilecţie ochiurile mici. La figurile decorative elementele circulare sunt folosite la umplerea spaţiilor (fotol5). Utilizarea elementelor în formă de romb La câmpurile ferestrelor erau folosite şi alte elemente geometrice în afară de ochiuri. La fel de populare erau şi sticlele în formă de romb. încă din fazele rudimentare ale prelucrării sticlei se fabricau şi sticle în formă de romb, dar spre deosebire de ochiuri, acestea erau tăiate cu ajutorul şabloanelor şi cu o unealtă din fier cu vârful ascuţit şi încins. Erau tăiate bucată cu bucată dintr-o placă de sticlă mai mare. Odată cu dezvoltarea tehnologiei de fabricare a sticlei, devenea posibilă producerea materiei prime de calitate, obţinerea suprafeţelor mari şi cu grosimi uniforme. Sticla în formă de romb a devenit realitate datorită premiselor tehnice în dezvoltarea sticlei de geam. Este mai puţin rezistentă decât sticla în formă de ochi sau cea în formă de fagure. Panourile vitrate de mai multe sute de ani, păstrate până în zilele noastre, atestă viabilitatea formelor. Un studiu apărut în Franţa în 1996, cu desene detaliate, documentat şi fotografic, ne prezintă tipurile de ferestre şi uşi construite din forme geometrice între secolele XII - XIX, organizate/prezentate în funcţie de tip şi forma, unde ferestrele din elemente în formă de romb 100
