Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 15. (Székelyudvarhely, 2015)
Mester Éva: Az egyszerű geometrikus elosztású ablakok védelme és megőrzésük fontossága
apar ca şi capitol separat. Gravurile şi picturile de epocă sunt mărturii grăitoare ale istoricului ferestrelor. Reprezentările bisericilor şi palatelor în iniţialele minuţios pictate din Gradualul Matia prezintă frecvent aceste motive. Cele două laturi ale şemineului din dormitorul regelui David sunt construite din ferestre cu elemente din romburi, montate în ancadramente de piatră. Desenatorul avea cunoştinţe exacte despre soluţiile tehnice, căci în prototipurile ferestrelor desenate ne este arătată expresiv aşezarea feroneriei de susţinere a câmpurilor ferestrelor (foto 16). Panourile construite din sticlă romboidală nu erau folosite numai în palate, după gravurile de epocă le regăsim în diferite locuri şi instituţii de cultură, de exemplu: ferestrele gotice ale bibliotecii din Leiden erau compuse din romburi, la începutul anilor 1600 (foto 17). Şi în atelierele meşteşugarilor erau ferestre din elemente romboidale transparente. Asigurau luminozitate şi vizibilitate bună, condiţii potrivite de lucru (foto 18). Totuşi, cele mai multe ferestre de acest tip au fost construite în biserici. în interioarele puritane ale bisericilor se foloseau cu precădere modele simple, fără elemente decorative. Erau potrivite pentru a umple spaţiile ferestrelor gotice traforate, decorative şi zvelte (foto 19), dar erau folosite la fel de bine şi la ferestrele gotice simple. Erau folosite foarte des la ferestrele mici (foto 20). în castelele franceze din secolul XVI vedem şi azi asemenea ferestre. Canaturile vitrate puteau fi scoase din cadrul ferestrelor, iar proprietarii le puteau lua cu ei să le utilizeze şi în alte clădiri. Erau transportate în lăzi sigure, special construite. Asemenea registre s-au găsit în inventarele de epocă ale conacelor nobiliare transilvănene. Sticlele romboidale erau preferate ca elemente decorative şi la ferestrele catedralelor elveţiene impozante, în care erau aşezate frecvent blazoanele frumos pictate ale unor mecena (foto 21). Sub ogiva unei porţi de biserică din Franţa, s-a folosit sticlă romboidală pentru o luminozitate mai bună. Găsim asemenea rezolvări şi la porţile castelelor în stil istoricist. Portalul castelului Erdődy de la Vörösvár (Rotenturm, Austria), construit între 1862-66, a preluat forme din secolul XVI (foto 22). Pentru a crea un element decorativ repetitiv, rombul ca element de bază nu a fost folosit doar unidirecţional. Un romb construit din două triunghiuri cu laturi egale, rotit, creează o reţea care se desfăşoară în spaţiu. Pe fereastra construită în 1645 a bisericii Saint Germain din Paris s-a aplicat acest motiv decorativ pictat cu friză florală. Din romburi se confecţionează multe tipuri de elemente decorative (foto 23). Formele căpătau viaţă nouă în repetate rânduri. Este posibil ca Victor Vasarely să se fi inspirat din aceste motive, când a creat suprafeţe agitate, din romburi care se repetau în spaţiu, manipulate prin culori - punând astfel bazele artistice ale „op art” - ului. Utilizarea elementelor pătrate şi dreptunghiulare în picturile artiştilor din Ţările de Jos, apar ilustraţii cu ferestre mari de biserici, compuse din elemente dreptunghiulare. Olanda a fost una dintre primele ţări care a adoptat protestantismul. în bisericile construite după reformă erau folosite cu predilecţie aceste forme simple din sticlă incoloră (foto 24). Ferestrele bisericii Nieuwe Kerk din Haarlem (pictată în 1653), sunt compuse din elemente dreptunghiulare şi conţin la mijloc blazoane colorate (foto 25). E posibil ca meşterii constructori să se fi inspirat din ferestrele renascentiste de la Biblioteca Laurenziana din Florenţa, decorate cu blazonul familiei Medici. în interioarele olandeze din secolul XVII apar ferestrele subîmpărţite în triunghiuri, cu blazoane în mijloc (foto 26). In rezidenţele nobiliare cetăţeneşti care apar în picturi, observăm ferestre simple construite din dreptunghiuri, alături de textile bogat ornamentate (foto 27). în studiul francez mai sus amintit, întreprins asupra ferestrelor, se face referire atât la formele în romb, cât şi la ferestrele cu împărţire dreptunghiulară, populare în ciuda vulnerabilităţii lor. S-au păstrat în mai multe locuri asemenea obiecte de artă, mai ales în castele provinciale din secolul XVII. Printre ele existau ferestre cu canaturi fixe sau mobile, montate în rame din lemn sau din metal, care puteau fi luate jos. Modul de montare şi fixare sunt asemănătoare, câmpurile de sticlă erau fixate de rama din lemn cu cârlige din fier forjat, iar benzile metalice de rigidizare montate des, împiedicau deteriorarea suprafeţelor şi spargerea sticlei. în oraşele mari ale Europei Centrale observăm des clădiri monumentale, palate renascentiste sau reşedinţe cetăţeneşti ale căror ferestre cu panouri cu sticle dreptunghiulare dispuse în formă de reţea, montate în ancadramente de piatră, au fost restaurate exemplar (foto 28). în curtea interioară a complexului arhitectural Wawel din Cracovia, pe coridorul renascentist, pe lângă ochiurile de vitraliu s-au păstrat şi cele dreptunghiulare. S-au păstrat ferestre cu sticlă pătrată şi dreptunghiulară în ancadramentul renascentist original de piatră şi în Transilvania şi în Slovacia de Sud. Aceste ferestre apar şi în contextul tencuielilor colorate. Se arată exigenţă şi în încercarea de a uniformiza faţadele anexelor aparţinând clădirilor impozante prin imitarea ferestrelor, firidele fiind pictate cu imitaţia armăturii de plumb prin care erau împărţite câmpurile ferestrelor (foto 29). O rezolvare identică întâlnim şi la nivelul etajului unu, pe latura stângă a frontonului castelului regal de la Gödöllő. Şi în stilul istoricist s-a aplicat acest tip de împărţire a ferestrelor. Spaţiile interioare bogat aurite şi decorate cu mozaicuri ale bazilicii Sfântul Ştefan din Budapesta, construită în stil eclectic, sunt luminate de ferestrele în formă de pătrate ale cupolei centrale (foto 30). La cumpăna dintre două secole, revin la modă ferestrele cu subîmpărţire pătrată, ca un fel de contrapunct al compoziţiilor secesioniste. Uneori, pe frontoanele eclectice bogat decorate, apar ferestre simple cu geamuri incolore. La clădirile pretenţioase, reţeaua de pătrate pornită din partea inferioară a ferestrei se termină într-un motiv arcuit cu liniatură secesionistă. Câmpuri împărţite în pătrate sau triunghiuri găsim în număr mare şi la clădirile ecleziale, biserici. în centrul istoric al Cracoviei se află una dintre cele mai vechi biserici medievale. Ferestrele de pe latura sudică a acestei biserici 101
