Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)
Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása
Vestigii de mozaicuri medievale din bazilica regală din Székesfehérvár Cercetări legate de tehnica de execuţie şi istoric Brigitta Mária Kürtösi Tema de cercetare a autoarei în cadrul şcolii de doctorat se bazează pe analiza vestigiilor de mozaicuri romane şi medievale de pe teritoriul Ungariei istorice, nepublicate până în momentul de faţă. Pe parcursul lucrării se pune mare accent pe cercetarea fragmentelor provenind dintrun mozaic din epoca medievală timpurie, descoperit pe parcursul cercetărilor în fosta bazilică regală din Székesfehérvár.1 Aceste vestigii păstrează secretele tehnicii de execuţie a singurului mozaic mural de sticlă al epocii medievale autohtone, cunoscut până în zilele noastre, respectiv poartă amprenta epocii istorice date. Pe parcursul cercetărilor aflate în curs, se iveşte oportunitatea nu numai pentru compararea vestigiilor şi a fenomenelor apropiate în timp, dar pe termen lung pot fi urmărite şi caracteristicile materialelor şi ale tehnicilor. Mozaicurile sunt strâns legate de cadrul lor arhitectonic, aparenţa lor estetică şi materialele componente păstrează informaţii martor despre specificul epocii şi al locului din care provin. Fragmentele de mozaic din Székesfehérvár aparţin fără nici o îndoială unei opere murale. Această circumstanţă impune diferenţe fundamentale faţă de tehnica de execuţie a mozaicurilor de pardoseală, care se referă nu numai la lucrările de pregătire, dar se ivesc deosebiri însemnate şi în alegerea materiilor prime folosite. Cuburile de mozaic sunt confecţionate din sticlă, în mare parte fiind mozaic auriu, realizat prin aplicarea unei foiţe de aur pe un suport de sticlă translucidă, în cazul nostru gălbuie, respectiv de o nuanţă mov-maronie palidă; foiţa era protejată în mod tradiţional de încă o plăcuţă subţire de sticlă (cartellina). In măsura în care acest strat protector superficial se deteriorează, şi suprafaţa foiţei metalice având grosimea sub un micron, devine din ce în ce mai sensibilă. Pe majoritatea cuburilor aurii provenite din săpături, această sticlă protectoare se păstrează doar urme. Fragmentul ornamental (foto 1) vizibil în expoziţia Muzeului „Szent István király” din Székesfehérvár, exemplifică bine deosebirile de tehnică presupuse între diferitele mozaicuri de sticlă cu foiţă metalică, deoarece alterarea lor, respectiv gradul lor de deteriorare variază în mare măsură. Analizele privind aceste observaţii, sunt în curs. Cuburile aurii găsite în cantitate mare alături de ţesere de sticlă colorate, confirmă ipoteza, conform căreia mozaicul a decorat un Depozitul şi expoziţia permanentă a Muzeului Szent István Király (Regele Sfântul Ştefan) din Székesfehérvár. perete sau o boltă2, întrucât cuburile aurii foarte friabile nu erau utilizate la mozaicuri de pardoseală. Unul dintre mozaicurile de pardoseală găsite la Lod, datate la sfârşitul secolului 3, prezintă o excepţie în acest sens, aici fiind găsite ţesere aurii în anumite motivele ornamentale, în ciuda friabilităţii lor; dar se regăsesc cuburi aurii şi în detaliile mozaicului de pardoseală cu decor figurativ din Nagyharsány, Ungaria, însă nu în cantitate prea mare.3 Prima atestare documentară a tehnicii de execuţie a mozaicurilor aurii se regăseşte în manuscrisul de la Lucea din secolul al 8-lea, care consemnează tradiţii greceşti. Exemplele cele mai timpurii ale utilizării de ţesere aurii datează din secolul 1. î. de Hr.4 Vestigiile din Székesfehérvár au ieşit la iveală în urma săpăturilor care au debutat sub conducerea lui Henszlmann Imre în 1862 (foto 2). Alături de teserele deja amintite, s-au păstrat doar câteva fragmente, înglobate în tencuială de o grosime aproximativ egală (1,8— 2,5 cm) (foto 3). Culoarea mortarului pe bază de var este albă, nu conţine sfărâmături de cărămidă, în schimb granulele de calcar adăugate ca material de umplutură sunt bine vizibile la analiza pe secţiune (foto 4). Mortarele sunt în stare de conservare bună, nu se fărâmiţează şi deabia crapă. Pe baza acestor caracteristici presupunem, că alături de materialul de umplutură mortarul conţinea şi componente de natură organică.5 Pc versoul unor fragmente se observă amprente de plante, care sugerează componenţa tencuielii de pregătire (foto 5). Se poate stabili o paralelă excepţională între aceasta şi caracterul tencuielii de bază vizibilă la expoziţia bazilicii Sfântul Marcu din Veneţia, cu conţinut de fire vegetale (foto 6), ori cu tencuielile de bază ale mozaicurilor parietale din Hagia Sophia, Istanbul,6 despre a căror stratigrafie şi 2 Arheologii sitului consideră că este vorba despre decoraţia unei abside. 3 Verba 1997. 4 Neri - Verita. 2013, Nympheum of Lucullus, Bartoli et al., 2013 şi Domus Aurea Lavagne 1970, Sear 1977 Roma. Aparenţe sporadice se cunosc şi la mozaicuri antice din secolele 2-6. Neri - Verita, 2013. 5 Mai multe surse amintesc uleiul de in, de ex. Harding. 1989. 6 Mozaicurile din Hagia Sophia, construită în timpul domniei împăratului lustinian, între anii 532 şi 537, au fost revopsite, respectiv tencuite după căderea Constantinopolului în 1453. Acestea au fost decapate şi curăţate după aproape 400 de ani, între 1931 şi 1949. Mozaicurile ascunse au fost ’’descoperite” de fraţii Fossatti, cu prilejul relevării şi consolidării structurii edificiului, şi pe parcursul restaurării interiorului; atunci însă, în urma documentării anumitor fragmente, acestea au fost 89
