Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 14. (Székelyudvarhely, 2014)

Mester Éva: Nagyméretű üvegfestmények "in situ" vagy műtermi restaurálása

maronie, datorită unei schimbări bruşte a condiţiilor de mediu constante de mult timp. Rezultatele studiilor cro­­matografice pentru identificarea coloranţilor pot influenţa, de asemenea, alegerea materialelor de conservare utilizate. Cunoaşterea tipului de colorant a ajutat în conserva­rea unor fragmente dintr-o mantie de paradă (diszattila), din lână, din secolul XX. După realizarea tratamentelor de curăţare a ornamentelor metalice ale costumului tradiţional, s-a observat că bicarbonatul de sodiu utilizat a schimbat culoarea ţesăturii în albastru. Procesul a devenit reversibil prin aplicarea unui tratament cu acid acetic în concentraţie de 5% asupra lânii vopsite cu colorant natural (coşenilă), dar trebuia luat în calcul faptul că tratamentul chimic poate provoca deteriorări suplimentare în textilă.1 ’ Un bun exemplu referitor la radiografierea obiectelor tridimensionale îl reprezintă ansamblul de vestigii dezve­lite arheologic „in situ” (foto 2)'4 într-un mormânt al unui războinic din perioada Descălecării. Cele trei fragmentele mai mari (foto 3) şi mai multe bucăţi mici au ajuns la Mu­zeul Naţional Maghiar, în atelierul de textile al Centrului Naţional de Restaurare şi Formare a Restauratorilor după conservarea aplicelor metalice găsite pe fragmente.1' Sco­pul examinărilor consta din relevarea aplicelor metalice din straturile mai profunde ale vestigiilor, conservarea lor, şi obţinerea a cât mai multor informaţii posibile din frag­mentele textile de pe schelet.13 14 15 16 17 în scopul rezolvării rapide şi eficiente a problemei, au fost făcute radiografii ale frag­mentelor, cu ajutoml cărora s-au determinat locaţiile exac­te ale ornamentelor metalice (foto 4)f Prin analizarea la stereomicroscop, centimetru cu centimetru a fragmentelor, a fost posibilă realizarea releveului fragmentelor textile. Localizarea acestora a fost documentată prin realizarea de macro- şi micro fotografii şi relevee (foto 5). După sepa­rarea prin umidificare a fragmentelor mici de ţesătură, au ieşit la iveală aplicele lipsă,18 sub care s-au identificat alte fragmente textile. Rezultatele analizei au arătat că îmbră­cămintea purtată de războinic în partea de sus a corpului, avea mâneci lungi, ajungea până la genunchi, până la talie fiind mai îngustă, apoi lărgindu-se, se închidea cu nasturi până la şold, apoi se suprapunea liber. Vesmintele erau confecţionate din mătase19 şi pânză de in (foto 6-7). Determinarea pH-ului textilelor oferă informaţii cu privire la gradul de degradare şi influenţează selecţia agenţilor de curăţare. 13 Vágó 1995. 14 Săpăturile au fost conduse de Jakab Attila, arheologul Muzeului Jósa András din Nyíregyháza. 15 Conservarea a fost realizată de Szinyéri Petemé, restaurator metale şi de Takácsné Varga Ágnes, restaurator textile, în Muzeul Jósa András. Analizele au fost realizate de E. Nagy Katalin, restaurator textile, îm­preună cu autorul. 16 Analiza a fost realizată de E. Nagy Katalin, restaurator textile, împreu­nă cu autorul. 17 Radiografia a fost realizată de Dr. ízing Simon. 18 Aplicele dezvelite arheologic au fost conservate de Szatmáriné Bakonyi Eszter, restaurator metale al Muzeului Naţional Maghiar şi al Centrului Naţional de Restaurare şi Formare a Restauratorilor. 19 Ţesătura materialului: samit neomat şi taqueté faconné. Care sunt intervenţiile şi tratamentele care împiedică evaluarea corectă a textilelor arheologice? După radiografiere nu este posibilă datarea, deoarece radiaţiile X induc degradări oxidative ale textilelor, cauzând schimbări structurale în ţesătură. Utilizarea anumitor dezinfectanţi poate modifica, de asemenea, rezultatele datării obiectelor, în cazul textilelor provenite din mediile de înhuma­re, datorită contactului direct cu cadavrul, materialele folosite pentru mumificare (tămâie, răşină de pin) pot provoca alipirea ţesăturilor, complicând analiza lor. — în timpul intervenţiilor preventive „in situ” asupra obiectelor, folia de aluminiu plasată sub blocurile de pământ blochează trecerea razelor X (se recomandă utilizarea altor materiale izolatoare, de exemplu folia alimentară). — Impregnarea, protejarea ţesăturilor şi a ornamentelor cu materiale plastice (de exemplu cu Paraloid B7220) formează un strat pe suprafaţă care face imposibilă studiul materialelor. — Tratamentele cu soluţii apoase pot să contribuie la dispariţia unor martori ai tehnicilor de realizare (de exemplu, datorită gonflării firelor, pot dispare urme de coasere). Sarcini premergătoare conservării înainte de începerea intervenţiilor trebui asigurat un mi­croclimat corespunzător. în cazul artefactelor compuse din mai multe piese, trebuie asigurată depozitarea frag­mentelor care pe moment nu sunt tratate. Situaţia optimă ar fi un spaţiu cu aer condiţionat amenajat special pentru acest scop sau crearea unui microclimat adecvat în jurul textilelor. Cel din urmă poate fi realizat sub un cort din folie de polietilenă, acoperit cu o pânză de culoare închi­să. Utilizarea uleiurilor esenţiale volatile antibacteriene şi a unor discuri din lemn de cedru21 în atmosfera din încă­pere şi în proximitatea ţesăturilor reduce numărul de spori de fungi.22 Un număr mare de fragmente pot fi păstrate într-o zonă relativ mică, amplasate între plase din plastic întinse pe cadre, suprapuse, bine ventilate. în timpul conservării, pentru a preveni deteriorările fizice, textilele pot fi manevrate, în funcţie de starea frag­mentelor, între două folii de polietilenă, între două plăci din polistiren expandat acoperite cu folie de polietilenă sau între două plase din plastic, întinse rigid pe un cadru din lemn (foto 8). Şi în cazul formelor tridimensionale putem folosi plăci rigide, suplimentate cu materiale de umplutură mai moi (precum vata din hârtie) sau cu o sită flexibilă din plastic. 20 Copolimer din acrilat de metil şi etil. 21 Uleiul de cedru are efect antibacterian. în timpul utilizării discul de lemn trebuie uneori Şlefuit penau asigurarea unei evaporări continue. 22 E. Nagy-Várfalvi 2013. 75. p. 11. 123

Next

/
Oldalképek
Tartalom