Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

condiţionat. Există şi camere de vaporizare care sunt climatizate şi astfel se poate regla UR şi temperatura, în acestea, apa ajunge doar sub formă de vapori, deci sub formă moleculară.

în general, sunt recomandate tratamente mai lente, mai blânde, ca de ex. umidificarea cu suspensie saturată de sare plasată într-un spaţiu cu UR 60—65%. După experienţa autorilor, materialele foarte sensibile se pot înmuia eficient şi în spaţii cu UR 50-55%. Bineînţeles, este un procedeu mai lent, dar efectul este mai uniform, mai blând, controlabil şi nu există riscul de mucegăire. Putem regla o UR de 50% şi deasupra unei suspensii saturate de sare,64 sau cu silicagel condiţionat dinainte, într-o cameră închisă perfect.65

în cazul când folosim un aparat cu ultrasunete pentru vaporizare, clima trebuie controlată instantaneu, iară să lăsăm ca UR să se ridice peste 80%. Dacă pergamentul nu se înmoaie timp de câteva ore, atunci nu trebuie să îl lăsăm peste noapte în condiţii ridicate de UR (80%), fazele repetate de uscare / umidificare trebuind evitate.66

Trebuie să menţionăm problemele ridicate de curăţirea şi hidratarea textilelor decorate cu fire de pieliţă sau cu paiete din gelatină. Firele din pieliţe sunt foarte subţiri şi nu sunt tăbăcite, astfel sunt foarte sensibile la umezeală chiar şi la hidratarea prin vaporizare. Paietele din gelatină de asemenea sunt sensibile, mai ales cele netratate pe suprafaţă . Acestea se pot umfla în timpul vaporizării, folia metalică aplicată la suprafaţă se poate crăpa sau se dislocă, iar în timpul uscării, paietele se micşoresc, se deformează.

Netezirea, presarea, uscarea

Flidratarea, înmuierea pergamentelor sau a pielii netăbăcite este urmată obligatoriu de netezirea, redarea formei originale, apoi uscarea lor. în cursul acestui procedeu trebuie lăsat mult timp pentru refacerea umidităţii, ca să minimalizăm tensiunea din structura fibrelor.

Scopul acestui procedeu este redarea cât de mult posibil a formei, mărimii, integrităţii fizice şi estetice a obiectului. Bineînţeles că unele deformări, ca cele datorate uzului (întinderea materialului în urma plierii) nu se pot remedia, iar astăzi acest lucru nu reprezintă o cerinţă nici din partea cercetătorilor. în cazul suprafeţelor scrise (documente, manuscrise, cărţi), este mai preferabil ca acestea să fie lizibile, să fie posibil ca imaginile, iniţialele, miniaturile să fie studiate, iar cărţile să poată fi răsfoite. în cazul obiectelor plate vorbim despre netezire, iar în cazul obiectelor tridimensionale vorbim despre procesul de corectare, modelare şi ajustare la forma iniţială. Acesta din urmă cuprinde şi lipirea, întărirea, completarea obiectului despre care vom vorbi în capitolul următor.

64 Amestecul de NaCl şi MgCl,.

65 Dacă folosim un cort din folie, care nu se închide perfect, obţinem valori relativ mai mici cu câteva procente.

66 Vezi Beöthyné Kozocsa et al.

Netezirea pergamentului umed se face prin presare sau întindere pe ramă. în urma hidratării, fibrele de colagen se dilată, materialul devenind maleabil şi astfel putem încerca netezirea pliuri lor, a deformărilor. Trebuie să fim precauţi în cazul suprafeţelor scrise, pictate, ornamentate cu folie metalică, pentru că aceste materiale se pot crăpa din cauza măririi suportului.

Presarea se face întotdeauna între materiale ajutătoare netede (Bondina, Hollytex, folie neţesută de poliester) şi foi de sugativă, precum şi între scânduri de presă. Avem nevoie de aceste materiale pentru protejarea suprafeţei, ca cerneala să nu se lipească de material.

Din cauza umidităţii, materialul vopselelor se înmoaie şi se poate lipi de suprafaţa materialului ajutător.

Presarea trebuie să fie de intensitate normală, echilibrată, pentru că presarea puternică poate închega fibrele pergamentului, acesta devenind astfel transparent. Cu cât este mai umed materialul şi cu cât mai mare este presarea, cu atât mai mare este riscul de a deveni transparent. Dezavantajul presării este şi faptul că în cazul codicelor iluminate, materialele de suport de sub foliile metalice pot să crape, să se deterioreze din cauza presiunii mari.

în cazul ştampilelor atârnate, şnurul acestora trebuie ferit de presare, prin tăierea materialului de protecţie, deschizând nişte orificii pentru ele. Pentru că ştampilele reprezintă autenticitatea documentului, acestea sunt importante şi trebuie tratate în timpul restaurării împreună cu documentul.67 în aceste cazuri, întinderea este o metodă mai blândă decât presarea. în cazul figurinelor de teatru de umbră se procedează la o netezire uşoară, cu contragreutăţi, fiindcă grosimea obiectelor nu este uniformă, iar mai ales la îmbinarea părţilor componente, straturile sunt mai groase. Acestea se pot nivela, contracara cu materiale ajutătoare (filţ, sugativă), netezite şi uşor presate între scânduri, cu contragreutăţi.

Materialul evantaielor constă din pergament subţire şi fin, hidratarea acestuia fiind făcută uşor, prin vaporizarea care este necesară pentru consolidare. Netezirea se face împreună cu consolidarea, pe un suport solid, în formă de zigzag, asemănătoare cu cea a evantaiului.66

Documentele, pergamentele din legăturile de cărţi, pieile de tobe şi sulurile de pergament foarte deteriorate se pot netezi cel mai eficient şi blând prin întindere, în procesul de tăbăcire a pergamentului, structura finală acestuia se formează în urma întinderii, fibrele de colagen întinse se aşează paralel cu suprafaţa, iar varul dintre ele asigură ceva spaţiu între fibre, astfel materialul finit devine opac, alburiu.

în cursul folosinţei şi al procesului de îmbătrânire, din pricina repetării ciclurilor de umiditate - uscare, se modifică structura colagenului, pergamentul se deformează, se

67 Dislocarea ştampilei, îndepărtarea şnurului se poate face numai cu acordul proprietarului /bibliotecarului /muzeologului, şi numai în caz de necesitate, fiindcă periclitează integritatea obiectului. în caz de desprindere, după tratare trebuie remontată în modul iniţial, fixată şi bine documentată în scris şi fotografic.

68 Darabos 2007.

200