Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

a păstra informaţia şi aspectul estetic, avându-se grijă ca materialul de fixare să nu modifice aspectul straturilor de coloranţi. In cazul exfolierii acestora, folosim adezivi naturali sau sintetice fluide. O cerinţă necesară în cazul stabilizatorilor este ca aceştia să nu modifice aspectul vopselelor (culoarea, tonul, luciul), să se fixeze flexibil dar şi durabil pe suprafaţă şi să aibă o durată cât mai mare de îmbătrânire. Rezultatul fixării este determinat de calitatea, cantitatea şi concentraţia adezivului. Concentraţia soluţiei trebuie bine stabilită, astfel încât adezivul să se fixeze bine. Trăsăturile optice ale straturilor de coloranţi constau în relaţia dintre pigmenţi şi lianţi (volumul concentraţiei pigmenţilor, PVC). Volumul critic al concentraţiei pigmenţilor este atunci când PVC este între 30-60%. Atunci vopseaua de sub el este lucioasă şi netedă, dar pe de asupra este poroasă şi fără luciu. In cazul vopselelor poroase trebuie să avem grijă ca lianţii să nu umple spaţiile dintre pigmenţi, altfel vopseaua devine lucioasă. Altă posibilitate de risc este aceea, că în timpul uscării, adezivii pierzând din volum, se micşorează, ceea ce poate provoca crăpături în vopsele. Deci trebuie să se calculeze bine necesitatea fixării şi caracteristicile materialelor folosite.

Dintre adezivii naturali pe bază de colagen se poate folosi soluţia apoasă 0,5-1% a cleiului de pergament, a gelatinei, a cleiului de peşte. Aceste materiale sunt flexibile, însă culoarea lor uşor gălbuie poate influenţa tonul coloranţilor, componentul de apă poate influenţa pergamentul deja degradat, acesta devenind clisos şi cauzând gelificarea locală a suprafeţei.39 Culoarea gălbuie a cleiului şi a gelatinei este datorată reziduurilor contaminante rămase după prelucrare (grăsime, albumine, elastină, glucide), care în procesul de îmbătrânire provoacă nuanţe mai închise. Gelatina purificată este aproape incoloră, fiind bună pentru restaurare. Temperatura gelificării cleiului de peşte este cea mai joasă, acesta putând fi folosit şi la temperatura camerei; celelalte însă trebuie încălzite uşor, ceea ce măreşte riscul de deteriorare a pergamentului.

Adezivul Jun Funori este un extract din alge roşii (Gloiopeltis tenax şi furcata); de fapt este un extract de polizaharidă purificată. Soluţia apoasă a lui nu este atât de eficient, însă în combinaţie cu cleiul de peşte este cel mai bun fixativ, iar în acest caz se foloseşte amestecul 0,5-1% ambelor soluţii, folosite în diferite proporţii, (4:1, 1:1 ).4"

Dintre derivatele de celuloză, soluţia cu etanol 1-3% de Klucel G şi Klucel H (hidroxipropil - celuloză) s-a dovedit a fi cea mai eficientă. Stabilitatea fotochimică a acestora este bună, ele fiind solubile şi după îmbătrânirea artificială.41

Pentru stabilizarea exfolierii, descojirii foiţei de aur sau de argint, se poate folosi gelatină sau albuş de ou, acestea fiind folosite şi iniţial pentru stabilizarea lor. Batem bine albuşul de ou, lăsăm spuma timp de o zi să se aşeze, îl strecurăm pentru a limpezi, adăugăm alcool

39 Beöthyné Kozocsa et al 2013.

40 Ritter - Masson 2007.

41 Shashoua - Rugheiraer 1997.

etilic 10%, şi introducem sub folie. Dacă este prea rigidă, adăugăm şi puţină apă. în mai multe reţete se recomandă amestecul albuşului cu oţet de vin, dar acesta, din cauza acidităţii, nu este recomandat pe pergament.42

în cursul fixării temporare asigurăm un strat de protector pentru vopsele, coloranţi sensibili la apă sau alţi solvenţi organici (vopsele, coloranţi, cerneluri). Stratul protector trebuie să formeze un film uniform; în cazul ideal, acesta se îndepărtează la finalul procedeului.

Pentru fixare temporară folosim adezivi care formează o peliculă, sau adezivi cu polaritate contrară soluţiei folosite. Curăţirea şi înmuierea se fac cu soluţii polare, iar pentru fixarea temporară sunt folosite soluţii nepolare.

Dintre adezivii sub formă de film, este bună gelatina aplicată în mai multe straturi, sau Regnalul folosit în restaurarea hârtiei, dizolvat în proporţie de 1-2% în alcool etilic, aplicat la fel, după uscarea stratului anticipat. Gelatina este solubilă în apă şi în alcool, de aceea folosirea ei este limitată. Regnalul poate da o protecţie, dar trebuie aplicat şi pe dos, fiindcă poate să pătrundă în material şi să dizolve coloranţii. Pentru că este un polimer macromolecular, reconstituirea lui după tratament este discutabilă. Deşi caracteristicile sale sunt bune - nu îmbătrâneşte repede şi nu se decolorează - nu se ştie ce efect are în timp asupra materialelor obiectului de artă.

Adezivii derivaţi din celuloză (Klucel G, H) folosiţi în fixarea definitivă, nu se pot administra, fiindcă sunt solubili în apă şi în alcool, astfel ei neavând efect de protecţie.

Pentru o perioadă tranzitorie în restaurare se poate folosi ciclanul (C|2 H,4), soluţie nepolară, care este comercializată în formă cristalizată, albă. Se topeşte la 61 °C, punctul de inflamabilitate fiind la 87,6°C; este solubil în solvenţi nepolari (benzină, petrol, toluen, xilen, ciclohexan, acetat de butilenă). Pentru fixarea pe pergament se poate folosi numai soluţia saturată, în general soluţia cu benzină, aplicată pe ambele feţe prin pensulare.4’ Ceilalţi solvenţi sunt nocivi organismului uman şi trebuie folosiţi cu foarte mare prudenţă. Protejarea pergamentului rezultă din cristalizarea soluţiei pe fibrele şi suprafaţa acestuia, astfel fiind izolate vopselele şi cernelurile de către solvenţii polari. Se aplică doar pe porţiuni mai mici, altfel tratamentul nu are efect. Cristalizarea depinde de evaporarea solventului; dacă evaporarea este mai lentă se formează cristale lungi şi mari, iar dacă este mai rapidă rezultă cristale mici, sub formă de praf.44 Este recomandabilă aplicarea solventului pe suprafaţă de mai multe ori, pentru a se forma o cantitate mai mare de strat protector. Avantajul acestei substanţe este acela că se sublimează din pergament în mod total, relativ rapid. Rapiditatea sublimării depinde de materialul aplicat şi de temperatura şi

42 în trecut s-au adăugat la adezivi şi substanţe dezinfectante (timol, Nipagin), pentru protejarea preventivă a obiectelor faţă de microorganisme. Fiindcă nu se cunoaşte efectul de durată al acestora asupra pergamentului, astăzi ele nu se mai folosesc.

43 Ceilalţi adezivi sunt nocivi sănătăţii omului, de aceea folosirea lor trebuie să fie calculată şi cu prudenţă.

44 Watters 2007.

195