Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

presiunea mediului ambiant. Dezavantajul este că pe porţiunea tratată pergamentul nu se curăţă, nu se înmoaie, şi din cauza dizolvării reziduurilor, pot apărea pe margini pete de apă.45 Pentru aplicare se pot folosi numai ustensile care nu se dizolvă în solvenţi nepolari.46 în aplicarea oricărui tratament de fixare, foarte importantă este proba de solubilitate, fiindcă solvenţii pot dizolva diferitele vopsele sau cerneluri.

Curăţirea ( uscată, apoasă)

Scopul curăţirii este îndepărtarea impurităţilor nocive de pe suprafaţa şi din materialul obiectului, care deteriorează integritatea şi aspectul estetic al acestuia. Curăţirea este un proces ireversibil, de aceea trebuie aplicat cu multă chibzuială, pentru a fi păstrate şi semnele inofensive ale uzurii. Anumite semne de folosinţă, au valoare de referinţă asupra istoricului, autenticităţii şi aspectului estetic al obiectului şi din punctul de vedere al eticii restaurării ele trebuie păstrate.47 48 în nici un caz obiectul nu trebuie curăţat excesiv.

Curăţirea uscată, mecanică: înlăturarea depunerilor slab legate de suprafaţă.

Curăţirea apoasă sau cu substanţe lichide: Dizolvarea şi îndepărtarea impurităţilor impregnate în piele (sau alte materiale ale obiectului). Totdeauna, aceasta trebuie să fie precedată de curăţirea uscată, mecanică, ca nu cumva murdăria de pe suprafaţă să se infiltreze în fibrele pergamentului.

Curăţirea mecanică de suprafaţă a obiectelor de artă depinde de prelucrarea suprafeţei lor, dar totdeauna încercăm să formăm o suprafaţă uniformă. Este preferabil ca soluţia folosită să fie testată pe o porţiune mică înaintea folosirii. Trebuie să avem grijă de straturile exfoliate ale vopselelor şi cernelurilor, să nu le ştergem şi să evităm metodele care ar deteriora sau ar lăsa urme pe suprafaţa lor. Folosirea creioanelor din sticlă sau a hârtiei de şlefuit nu se recomandă în nici un caz, fiindcă deteriorăm suprafaţa şi textura materialului. Trebuie folosite ustensile fine (pensule moi, aspirator fin, burete din cauciuc (latex).

Cu excepţia celui din urmă, toate radierele lasă în urmă firimituri. Acestea trebuie înlăturate, pentru că din cauza conţinutului de sulf şi al altor componente, în cursul îmbătrânirii ele se închid la culoare şi devin acide.46

Buretele de Latex este produs din cauciuc natural, este fin şi nu lase urme, fiind foarte bun pentru îndepărtarea funinginii de pe suprafeţe.49 *

45 Ciclanul în sine poate dizolva impurităţile, aceasta fiind cauza formării unor borduri colorate pe marginile suprafeţelor tratate.

46 Jägers - Sicken 2012. pp. 36-38.

47 In unele cazuri, păstrarea urmelor de uzură se impune. De ex. urmele de funingine de pe tobele de şamani, deoarece înaintea folosirii lor, acestea au fost ţinute deasupra focului şi astfel pielea s-a întins mai bine. V. Beöthy né Kozocsa et al, foto 18.

48 Roelofs el al 1999.

49 Sunt comercializate mai multe feluri de burete despre care nu avem informaţiile necesare, de aceea, înainte de folosinţă se recomandă testarea

prealabilă.

Din comerţ se poate procura şi praf de radieră, cu care însă se pot curăţa doar anumite pergamente din legăturile cărţilor, fiindcă acesta nu se poate înlătura în totalitate de pe suprafeţele netede de pergament sau piei cu suprafeţe zbârcite. Se pot găsi radiere mai flexibile şi mai compacte, de ex. radiera din vinii şi putem obţine prin răzuire firimituri de gumă, care sunt bune pentru curăţirea pergamentului; după aceasta, ele trebuie îndepărtate prin pensulare.

Folosirea radierei din burete (burete Wishab ’), este treapta următoare. Se recomandă varianta albă a acesteia, cu conţinut de sulf mai mic, tăiat în bucăţele, fărâmiţat, frecat fin pe suprafaţă. Se pot folosi şi alte gume din vinii dacă suprafaţa pergamentului sau a pielii nu este degradată.

în trecut, curăţirea cât mai bună a obiectului a fost o cerinţă importantă; astăzi însă, nu curăţirea excesivă este primordială, ci păstrarea urmelor de folosinţă, a semnelor legate de istoricul şi vârsta obiectului, acest lucru fiind agreat şi de muzeografi şi bibliotecari. în cazul pergamentelor împăturite, murdăria nu este uniformă, exteriorul fiind mai închis la culoare, fiindcă în cursul folosirii s-a murdărit şi s-a prăfuit mai mult decât interiorul. Scopul nu este curăţirea uniformă, ci păstrarea semnelor de depozitare a acestuia (foto 1).

Cealaltă metodă a curăţirii obiectelor din pergament sau piele netăbăcită ar fi curăţirea cu laser, dar aceasta este încă în fază de cercetare. Metoda se bazează pe faptul că, în urma tratării cu laser a suprafeţei, din impurităţi se formează plasme, care sunt îndepărtate prin ablaţiune. în timpul acestui procedeu impurităţile se transformă şi se depărtează de pe suprafaţă. Lungimea razelor de laser este determinată de tipul elementelor transmiţătoare.51 De intensitatea impulsurilor depinde ce fel de impurităţi este capabil să înlăture, însă acest lucru trebuie încă experimentat.

Prin focalizarea razelor se poate regla mărimea spaţiului de curăţat; de asemenea, se poate folosi pentru curăţirea unor spaţii mai mici, printre rânduri (foto 2). Potrivit experimentelor, curăţirea de suprafaţă se poate realiza cu raze laser foarte repede şi uniform, cu ajutorul razelor de 532 nm. în cazul murdăriei impregnate în pergament se pot obţine doar rezultate parţiale fără ca pergamentul să fie periclitat.52 Curăţirea spaţiilor scrise ridică anumite probleme, fiindcă razele laser pot schimba culoarea anumitor pigmenţi şi pot şterge cernelurile, mai ales pe cele negre.

Curăţirea apoasă sau cu substanţe lichide este folosită în general în cazul pergamentelor foarte infectate, în general în cazul pergamentului neşlefuit, sau a pieilor nefinisate. De multe ori la sfârşitul tratamentului se face şi înmuierea şi reglarea în formă iniţială a obiectu-50 Materialul gălbui este pe bază de radieră stiren-butadienă, albul este din factis, produs din uleiuri vegetale prin încorporarea unei cantităţi de sulf, prin încălzire. Stratul albastru de pe verso este poliuretan.

51 Halogenurile emit raze laser în spectrul UV (308nm), corpurile solide în spectrul văzut (508nm) şi în infraroşu (1064nm); energia acestora este variabilă. Puterea mare a razelor UV poate provoca reacţii chimice în pergament sau în vopsele şi cerneluri, iar razele infraroşii pot deteriora materialul din cauza temperaturii înalte.

52 Hildenhagen et al. 2008.

196