Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Posibilităţile restaurării obiectelor din pergament şi piele netăbăcită; consecinţele tratamentelor de restaurare asupra obiectelor de artă Ildikó Kozocsa Beöthyné - Márta Bendefy Kissné - Marianne Érdi - Katalin Orosz Introducere In seifurile Bibliotecii Universităţii din Budapesta, timp de decenii, s-au păstrat 35 de codice, în stadii diferite de deteriorare. Printre ele se află şi 12 volume „Corvina”, de mare valoare. Aceste manuscrise, datând din sec. 14-15, după ocuparea Budei de către turci, au fost duse la Istambul. Datorită condiţiilor nefavorabile de depozitare, aceste codice s-au deteriorat, din cauza umidităţii excesive au fost atacate de ciuperci, bacterii şi alţi factori organici patogeni. Cele 35 de volume au fost date înapoi Ungariei în 1877 de către sultanul Abdul Hamid II, ajungând astfel în Biblioteca Universităţii din Budapesta.1 2 3 Premergător restituirii, acestea au fost restaurate „de urgenţă”. Probabil, fiind dezintegrate, copertele originale ale cărţilor au fost legate din nou, cu materiale noi. Starea lor s-a agravat şi mai mult în Biblioteca Universităţii, dezintegrarea lor totală fiind iminentă. Din ordinul Ministerului Culturii ungare, specialiştii Laboratorului Bibliotecii Naţionale „Széchenyi”, în strânsă colaborare cu alte instituţii,’ au iniţiat în anul 1983 programul „Corvina”, care şi-a propus ca scop examinarea posibilităţilor de restaurare a pergamentului, precum şi stabilirea modalităţilor şi tehnicilor de restaurare. Examinările şi experimentele vizau dezinfectarea, consolidarea, fixarea materialelor şi a foliilor, precum şi completarea acestora. Atunci s-a elaborat şi s-a experimentat tehnologia şi reţeta turnării pastei de pergament.4 5 Rezultatul acestui program a fost restaurarea a 31 de volume de codexuri din pergament,' de către specialiştii Bibliotecii Naţionale 1 în prezenta publicaţie autorii publică două lucrări similare ca temă, care pentru o prezentare mai eficientă a tematicii apar sub două titluri diferite. Prima se ocupă cu pergamentul şi pielea netăbăcită, cunoştinţele de bază şi procesele chimico-biologice apărute pe parcursul deteriorării şi restaurării; prezentul material se ocupă cu posibilităţile şi limitele restaurării, modurile şi materialele de restaurare. 2 Despre istoricul acestor codice mai multe informaţii: http://konyvtar. elte.hu/letoltesek/Egyetemi Könyvtár füzet. pdf. 3 Programul a fost a fost sprijinit şi de specialiştii şi profesorii din Compania de cercetare şi dezvoltare a industriei de piele şi încălţăminte, Institutul de cercetare a industriei hârtiei, Institutul de cercetare a industriei textile. Universitatea „Eötvös Loránd”, Muzeul Naţional, precum şi specialişti şi profesori ai Universităţii de Arte plastice. 4 Wouters 2000. p. 81. 5 Dintre aceste codice, 27 de volume sunt în posesia Bibliotecii Universităţii, iar 4 volume în posesia Bibliotecii Naţionale „Széchenyi”. Beöthyné Kozocsa 1991-1993. „Széchenyi” şi ai Bibliotecii Universitare din Budapesta.6 în anii 1970- 80, în domeniul restaurării obiectelor din piele, istorice şi etnografice, s-au generat mai multe rezultate teoretice şi practice. In decursul anilor s-au acumulat multe experienţe şi s-au formulat noi idei şi opinii, din care motive trebuie să reexaminăm importanţa şi locul restaurării pergamentului şi a pielii netăbăcite, tehnicile şi metodele folosite în restaurare, rezumând cunoştinţele noastre şi rezultatele cercetărilor ultimilor ani. Prezenta lucrare se bazează pe cercetările făcute de restauratorii Universităţii de Arte decorative, pe munca cu studenţii, pe studiile de specialitate, astfel bazându-ne şi pe rezultatele altor colegi. în cele ce urmează vom prezenta deteriorări specifice unor categorii de obiecte culturale din pergament sau piele netăbăcită, problemele apărute în procesul restaurării, materialele utilizabile în restaurare şi vom vorbi despre avantajele şi dezavantajele metodelor de restaurare. Scopul restaurării, consideraţii etice Majoritatea obiectelor din pergament sau piele netăbăcită se află în colecţiile muzeelor, arhivelor sau bibliotecilor, dar şi în proprietate privată. Intervenţia restauratorului pentru tratarea lor, pe lângă starea de sănătate şi materialele folosite, este influenţată de multe ori şi de tipul colecţiei, a formei de proprietate, precum şi de prezentarea ulterioară a obiectelor, modul şi scopul folosinţei acestora. De aceea, este primordial necesară stabilirea scopului şi a procentului restaurării, de preferat cu consultarea cu proprietarii obiectului, sau cu muzeologul, bibliotecarul, istoricul de artă. Documente arhivistice în cazul documentelor şi actelor din arhive, o cerinţă primordială este păstrarea cât mai bună a informaţiei purtată de acestea, fără pierderi sau lipsuri, precum şi păstrarea autenticităţii documentului. Acest lucru este valabil şi în cazul în care documentul este păstrat de muzee sau biblioteci. în cazul cărţilor din biblioteci, cea mai importantă cerinţă este păstrarea condiţiei fizice, a funcţionalităţii şi esteticii cărţii. Păstrarea materialului, a structurii şi 6 Restauratorii care au lucrat în programul „Corvina” din Biblioteca Naţională Széchenyi: Beöthyné Kozocsa Ildikó, Ballagó Lászlóné, Czigler Mária,Csillag Ildikó, Farkas Csilla, K. Horváth Ágnes, Lente Zsuzsa, M. Ádám Ágnes, (BEK): Szlabey Györgyi. Experimentele şi rezultatele vezi B. Kozocsa 1992. 189
