Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
conţinutului acestuia, sunt deopotrivă imperative. Funcţionalitatea, utilizarea cărţilor din biblioteci, este necesară şi ulterior, şi după restaurare.7 In situaţia obiectelor muzeale, putem distinge trei mari categorii: opere de artă, obiecte de uz sau ornamentale, şi obiecte de cult. în cazul restaurării operelor de artă plastică (miniaturi, pasteluri), atât păstrarea integrităţii fizice şi a materialelor originale, a aspectului estetic, cât şi păstrarea şi prezentarea mesajului artistic reprezintă o cerinţă primordială. O cerinţă foarte frecventă din partea istoricilor de artă este curăţirea lor de impurităţi iritante, pete. La obiectele de uz şi de ornament cerinţa de fond este păstrarea integrităţii fizice, a funcţionalităţii, prezentarea modului de utilizare, iar păstrarea funcţiei uzuale şi a semnelor de folosinţă este tot atât de necesară. în multe cazuri nu este o cerinţă primordială aspectul estetic al obiectului, păstrarea urmelor de folosinţă (deformare, patină nobilă), este un deziderat (dacă nu dăunează materialului). Obiecte spirituale, obiecte de cult se află de obicei în colecţiile etnografice. Au o valoare spirituală specială, care trebuie fie luată în calcul atunci când sunt depozitate, restaurate, prezentate. Printre acestea se numără obiectele specifice şamanismului (tobe, veşminte, totemuri). în proiectarea şi planificarea restaurării, a intervenţiilor şi a tratamentelor, trebuie respectată credinţa culturii respective şi consultarea prealabilă cu descendenţii acestora. în cazul obiectelor spirituale nu este admis din partea acestor comunităţi anumite tratamente, nefiind acceptabile anumite materiale (tratament cu antiseptice, materiale „necurate”, nepregătite după ritual, „ ne cuşer”, completări tabu etc.).8 Este de importanţă primordială ca resturile corpului uman, să fie tratate cu respect şi pioşenie. (Mumiile, craniile indienilor din America sau maori din Noua Zeelandă). Posibilităţile şi limitele restaurării Deşi fazele restaurării, modul de operare, instrumentele şi soluţiile aplicate diferitelor obiecte din pergament şi piele netăbăcită sunt asemănătoare, totuşi în cazul multora, rezolvarea problemelor poate diferi de la un caz la altul. Pentru alegerea soluţionării optime de conservare-restaurare, trebuie să cunoaştem nu numai caracteristicile şi comportamentul materiei prime a obiectului, ci şi a materialelor şi chimicalelor, soluţiilor folosite în cursul restaurării, impactul tratamentelor asupra obiectului, avantajele şi dezavantajele acestora. Din această cauză, în cele ce urmează, descriem fluxul unei restaurări în general, concepând din nou, după cunoştinţele noastre din prezent, posibilităţile pe care le avem la dispoziţie pentru dezinfectare, curăţire, fixarea materialelor colorate, consolidarea şi completarea perga-7 Funcţionalitatea, cerinţa de fi folosite este necesară şi în cazul cărţilor din bibliotecile din muzee, însă în unele cazuri, cum ar fi păstrarea lor în colecţii muzeale, ca obiecte de artă, aceasta nu este neapărat indispensabilă. 8 Kite-Tomson, 2007. p. 184. meniului şi a pielii, remedierea distorsiunilor şi efectul pe care îl au toate aceste procedee şi soluţii asupra pergamentului şi a pielii neprelucrate. Cauzele infecţiilor microbiologice, funcţiile de viaţă ale bacteriilor şi mucegaiurilor Factorii patologici biologici pentru obiectele din pergament şi piele netăbăcită sunt insectele, bacteriile şi mucegaiul. Insectele în general distrug materialele obiectului fizic, iar microorganismele descompun chimic materialele organice. Contra infestării cu insecte este indicată apărarea prealabilă (controale, curăţenie), precum şi dezinfectarea totală a depozitelor. Despre posibilităţile, avantajele şi pericolele metodelor acestora, relatează amănunţit literatura de specialitate.9 Potrivit experienţei, foarte rar ajung în laboratoarele de restaurare obiecte din pergament şi piele netăbăcită cu atac activ de insecte, astfel încât prezenta lucrare nu tratează procedeele specifice acestora. Infestarea microbiologică este însă mult mai frecventă, dar faptul că este vorba de o infestare activă sau nu de mucegai viu ori bacterii, nu se poate constata la o simplă examinare. Putem fi siguri de aceasta, numai atunci când infestarea este înglobată recent în material, şi dacă este însoţită şi de umiditate. Din aceste motive, rezumăm funcţionarea microorganismelor dăunătoare, dezinfectantele care pot fi folosite, impactul acestora asupra materialelor, a pergamentului şi a pielii netăbăcite. Bacteriile sunt organisme unicelulare fără nucleu şi metabolism, care prezintă forma cea mai primitivă a vieţii vegetale. Nutrimentul necesar este dobândit din descompunerea materialelor neorganice şi organice. Descompunerea o fac cu ajutorul unor enzime, în prezenţa oxigenului sau fără oxigen. Pentru materialele organice bacteriile aşa zis heterotrofe10 11 prezintă un pericol pentru că se hrănesc cu substanţe organice sintetizate de alte organisme sau de materiale degradate. Bacteriile se înmulţesc prin divizare, în condiţii de mediu optime, foarte rapid." în celule se formează un spor, numit endospor, celulă reproducătoare asexuată, care serveşte la răspândirea şi supravieţuirea microorganismului în condiţii nefavorabile. Metabolismul şi conţinutul de apă al acestuia este minimal, este o formă latentă de viaţă, care este rezistentă şi în mediu extrem, cald şi uscat. în momentul când condiţiile din mediu devin favorabile, condiţia de spor se schimbă în formă vegetală, însă atunci nu mai sunt termorezistenţi şi au nevoie de umezeală. Bacteriile sunt viabile într-o limită largă de temperatură, (0—45 °C), dar vieţuiesc numai pe materiale 9 Gilberg 1990, Morgós 2001, Brokerhof et al 2007, Strang 2012. 10 Se numesc heterotrofe, fiindcă sunt organisme care se hrănesc numai cu substanţe organice, nu au capacitatea de a sintetiza substanţele organice din cele anorganice.(http://www. DEX online) 11 Sunt capabili să se înmulţească numai în câteva ore, să se dubleze cantitativ, prin divizare, producând milioane de noi celule. 190
