Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Fabricarea pielii netăbăcite si a pergamentului Pielea netăbăcită si pergamentul sunt foarte asemănătoare din mai multe puncte de vedere şi din privinţa prelucrării, din aceasta cauză caracteristicile lor sunt similare, totuşi există şi diferenţe distincte. Pielea netăbăcită, este de obicei în mare parte descărnată, şeruită, rasă de păr. Tehnologia de prelucrare a pielii diferă mult în diferitele culturi şi de la regiune la regiune, iar fazele de prelucrare, nu sunt suficient documentate. Cea mai simplă preparare a pielii crude este când pielea proaspăt jupuită este şeruită de came, şi de grăsime, premergător de multe ori aceasta este spălată, ţinută în apă. Se folosesc diferite metode de argăseală, murare în baie de var, sau fermentarea biologică sau cu tananţi naturali, pentru curăţirea pielii de stratul de grăsime şi de păr. Uneori se folosesc tratamente de suprafaţă, care pot avea efecte de tăbăcire (plante, tananţi naturali, prelucrate asupra focului). Trăsătură caracteristică a pielii crude este că ţinută în apă, aceasta devine maleabilă, prelucrarea finală se face în stare udă. Pielea este trasă pe un cadru sau pe un suport dur, fixată şi uscată pe acesta. în urma evaporării apei, pielea întinsă se comprimă, se strânge şi preia forma dorită. Aceste însuşiri o fac potrivită şi pentru a fi tăiată în fâşii (fâşii, bande, curele de piei) folosite la legat, strângerea unor componente sau îmbinări, ca de ex. legarea cozilor cuţitelor primitive de lamă, sau a scheletului unei şei din Tiszafüred).6 Despre originea si metodele de preparare a pergamentului avem mai multe date. Istoricul pergamentului este cunoscut din descrierile lui Pliniu. Potrivit acestui istoric, locul de naştere al fabricării pergamentului a fost în Pergam, în secolul al II î. H. în timpul regelui Eumenes II, atunci când interdicţia de exportare a papirusului a fost impusă de Egipt, a fost inventat ca răspuns la interdicţie, acest nou material. într-adevăr denumirea poate veni de acolo, dar utilizarea pielii de animal ca suport de scris, datează de mai mult. Una dintre cele mai vechi piei păstrate, care a fost uscată întinsă, cu suprafaţă netedă, se află în Muzeul din Cairo, datând din 2400 î. H, dar sunt cunoscute şi alte manuscrise şi fragmente din perioada 2400-200 î.H. Metodele de preparare nu sunt cunoscute, dar din analize şi examinări se ştie că au fost uscate întins pe ramă, unse cu tananţi vegetali, care au avut efecte de tăbăcire. Părul a fost îndepărtat, însă partea cărnoasă nu a fost tratată bine, astfel s-a scris pe partea rasă de păr, netezită.8 Astăzi, denumirea de pergament este folosită în cazul pielii crude descărnate, rasă de păr, tratată cu var, care fost întinsă la uscat, cu suprafaţa răzuită, netedă. Materialul finit este opac, moale, subţire, mătăsos, flexibil.9 Despre fabricarea pergamentului din Evul Mediu există mai multe documente scrise, iar între materialele folosite şi fazele de preparare, sunt diferenţe mici. Sunt 6 Doyal-Kite 2006. pp. 184-186., Torma et al. 2003. 7 Diringer. 1982. pp. 170-172. 8 Woods 2006. p. 201., Reed 1972. pp. 72-120. 9 Woods 2006. p. 200., Haines 1999. cunoscute reţetele cu baie de var încă din sec. al 8-lea."1 Primordial pergamentul a fost folosit ca suport de scris, dar fiind un material flexibil si rezistent, a fost folosit pentru legătură de carte, pentru învelirea cutiilor, pentru piele de tobe, şi în multe alte scopuri. Fazele de prelucrare a pergamentului Pieile, după jupuire, dacă nu au fost prelucrate imediat, au fost conservate temporar prin uscare sau sărate până la tratare. în primul pas al tratării au fost scufundate în apă rece, timp de 48 de ore, pentru curăţirea şi hidratarea pielii. Acest proces a fost deseori sporit prin întoarcerea prudentă a pieilor. Următorul pas a fost tratarea în baie de var, timp de 3-10 zile (chiar mai mult, în vreme rece). Pieile au fost imersate în suspensie de var stins (lapte de var), în care reacţia bazică din soluţie, a slăbit părul si epiderma, astfel putându-se îndepărtat cu uşurinţă blana şi stratul de grăsime. După rasul părului, de obicei, se reintroducea în soluţia de var pentm câteva zile, apoi se spăla în apă o zi sau două. Calitatea pergamentului depinde de uscarea cu mare grijă. După spălarea pielii, aceasta este întinsă pe un cadru, fixată pe margini, în aşa fel ca să fie posibil controlul întinderii în timpul uscării. (în pielea umedă, pe margini, s-au învelit mici pietre, sau bile din pânză sau hârtie şi s-au legat de ţăruşi sau direct pe cadru). înaintea uscării s-au răzuit bine ambele feţe ale pielii cu un cuţit special (foto 7).io * 12 Uscarea a fost controlată, s-a reîntins din când în când pielea, fiindcă pergamentul expus direct la soare sau la temperaturi ridicate, sau în curent, putea să se deterioreze din cauza pierderii rapide al umidităţii. După uscare, straturile grase au fost rase cu cuţitul pielarului din nou. ca să se obţină suprafaţă uniformă. Dacă nu era preparat pentru legătorie, atunci era răzuit din nou şi pe latura păroasă, pentru eliminarea luciului de pe suprafaţă, care este nedorit în cazul pergamentul pentru scris. După aceasta, dacă era necesar, suprafaţa a fost netezită prin şlefuire cu gresie sau piatră ponce. După ridicarea de pe cadru, pielea a fost tăiată pe mărimea dorită, cele destinate scrisului erau frecate cu praf de cretă, după care erau puse în presă, ca să fie bine întinse şi netezite. Modificări structurale apărute în timpul procesului de prelucrare la pielea ne tăbăcită si în pergament Pielea netăbăcită Numai 25% din pielea depilată este din colagen (ţesutul conjunctiv de proteine), 60% se constituie din apă. Spaţiul dintre fibrile sunt umplute cu fluide sau plasmă în care se află alte molecule mici proteine şi substanţe organice, din care o parte sunt legate chimic de colagen. Dacă acestea nu sunt eliminate din piele, produsul realizat va fi tare şi io Reed 1972. p. 33. n Reed 1972, Haines 1999, Kissné Bendefy-Beötyné Kozocsa 1992. 12 Fotografia a fost făcută în laboratorul de restaurare a lui Kovács Péter. 181
