Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

inflexibil. Cercetările din anii 80 au dezvăluit că pentru eliminarea acestor substanţe din piele, ar fi necesară înmuierea pielii în soluţie sărată, fără a fi mişcată timp de 2 zile, şi 8 zile în baia de var.1'

Sigur că pentru piei mai subţiri ar fi suficient mai puţin timp, dar în cazul pieilor netăbăcite s-a folosit rar o astfel de intervenţie chimică puternică. Chiar dacă s-a folosit înmuierea, fermentarea, a fost de o mai scurtă durată. Ca urmare, cantităţile de substanţe mai mult sau mai puţin, rămase în dermă, după uscare fac pielea precum şi obiectele făcute din ele mai tari, rigide, translucide.

Pergamentul13 14 15

în comparaţie cu pielea netăbăcită, prelucrarea pielii crude pentru pergament aduce modificări fizice si chimice radicale în structura fibrelor şi în moleculele de colagen.

în cursul înmuierii în lapte de var timp de 8 zile, epiderma, părul şi stratul de grăsime se desprinde şi se poate curăţa mecanic. Celălalt efect al acestuia este că substanţele organice se dizolvă şi se elimină aproape în totalitate în timpul clătirii în apă. în cazul pieilor de viţel şi de capră în cursul şeruirii, raderii, grăsimile din glandele sebacee sunt presate dintre fibre, iar în cazul pieilor de oaie mai grase, mai blănoase, se aplică un strat de lapte de var pe ele, care în cursul uscării elimină grăsimea din piele. La clătitul cu apă, varul nu poate fi eliminat în totalitate dintre fibre, în caz optim este reţinut în ţesut sub formă de carbonat de calciu în cantitate de 1,6%, care însă contribuie la flexibilitatea pergamentului după uscare şi devine translucid. Pentru ca pielea crudă să se transforme într-o coală subţire şi netedă, trebuie să treacă prin transformări drastice. în stratul reticular se schimbă orientarea naturală a fibrelor, în straturile paralele orizontale, prin întinderea lor. în timpul tratamentului cu var, având reacţie bazică puternică (pH 12,5) se modifică structura din molecule, şi dintre ele, colagenul se destabilizează până la un anumit punct, care este semnalat de micşorarea valorii temperaturii de contracţie, de la 65°C, la 60°C, sau în cazul tratării cu var, în timp mai îndelungat, la 55°C (Tabelul l).1'

Colagenul în mediu alcalin se umflă mai puternic, decât un mediu neutru. Procesul de umflare a fibrelor, slăbeşte fizic structura deja slăbită chimic. în această stare de echilibru este întinsă pielea pe un cadru, bine tensionată. Slăbirea generală a structurii fibrei, permite ca tensionarea să modeleze ţesutul în straturi paralele orizontale (foto 8).16 Datorită acestei structuri pergamentul se poate fâşâia cu uşurinţă în straturi şi cu mâna.

Uscarea este etapa cea mai critică a întregului proces de prelucrare, şi determina calitatea finală a pergamentului. Scopul este de a avea un spaţiu liber între fibre, care oferă flexibilitate şi opacitatea lui, dar este nevoie şi de un

13 Haines se referă la studiul laboratorului British Leather Manufacturer Association din 1984 .Haines 1999. p. 27.

14 Haines 1999. pp. 22-27.

15 Chanine-Rottier, 1999. p. 152.

16 Reedl972. p. 296.

Tabel 1: Valorile temperaturii de contracţie a colagenului în cazul diferitelor prelucrări a pielii

Materia

Temperatura de contracţie

Colagen solubil

35°C

Piele crudă

65-67°C

Piele tratat cu lapte de var

50-60°C

Pergament nou

55-56°C

Tăbăcire cu uleiuri

50-63°C

Tăbăcire în piatră arsă

50-63°C

Tăbăcire cu formaldehidă

63-73 °C

Tăbăcire cu tananţi vegetali

78-88°C

Tăbăcire cu crom

Peste 100°C

grad de coeziune între fibre ca să obţinem o foaie subţire, netedă din pielea naturala umflată.

Datorită tensiunii mare de suprafaţă a apei, fiindcă apa se evaporă din capilarele interioare, tensiunea atrage fibrele între ele. Fără întindere această tensiune poate ajunge la o măsură atât de mare, ca fibrilele se pot lipi unele de altele, iar după uscare, pielea devine dură şi translucidă. Pentru a rezulta un bun pergament, întinderea pe ramă trebuie să fie cât se poate de tare, astfel eliminând lipirea fibrelor. Bine întinse şi fixate pe ramă în timpul uscării, fibrele longitudinale nu se pot scurta, ci prin evaporarea apei, secţiunea transversală se reduce, scade.

Această transformare ajută la formarea unor folii, subţiri. Reţetele vechi, tradiţionale de fabricare a pergamentului subliniază faptul, că uscarea trebuie să fie lentă. Cu cât este mai rapidă uscarea, cu atât mai mare este contractarea şi cu atât mai mare este tensiunea. Astfel, o piele rapid uscată se poate face translucidă, chiar dacă acesta este complet întinsă.

Rezumând , opacitatea, culoarea şi densitatea pergamentul finit depinde de ce cantitate de var conţine, şi cum se aşează fibrele unele de celelalte, cum se prind între ele în structura internă. Preparate într-o manieră corespunzătoare, un pergament de bună calitate după uscare conţine: 85,4% colagen şi 13% apă, 1,6% reziduu de var.17 Un astfel de material este subţire, alb, flexibil, opac, este perfect pentru scris, pentru legătorie de carte, sau ca materie primă pentru alte lucrări valoroase.

Materiale şi adezivi pe bază de colagen utilizate în restaurare

La restaurarea pergamentelor şi a pielii netăbăcite deteriorate, adesea este necesar un material subţire, o foaie transparentă pentru completarea fisurilor şi a lipsurilor, sau pentru laminarea întregii foi. Aceste materiale sunt filmul reflectorizant de aur şi membrane artificiale. Aceste

17 Haines 1999. p. 23.

182