Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)
Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából
Biserica şi cimitirul medieval de la Mugeni Zsolt Nyárádi Mugeni, localitate fondată în secolul 12, se situează în micul bazin care îi poartă numele, bazin ce se regăseşte pe malul Tâmavei Mari, între bazinul Odorhei şi bazinul Cristuru Secuiesc (foto I). Pe lângă oalele şi ceaunele ceramice1 prezentând ornamente cu linii în valuri, descoperite de cercetările arheologice, şi denumirea ei face referire la o fondare timpurie. Ferenczi István consideră că denumirea provine din cuvântul biigiiz, care ar fi fost folosit de către pecenegi, astfel că în viziunea sa, primii locuitori ai localităţii au fost aceştia.1 2 3 Cercetările mai noi, mai ales cele antropologice, au modificat esenţial caracterul etnic al satului şi în general cel al Scaunului Odorhei din secolul 12.’ Biserica,4 5 atestată documentar din 1333, se află pe terasa stângă a Tâmavei Mari, dinspre est fiind delimitată de pârâul Kányádi. Prezentând trăsături ai stilului gotic, biserica şi-a păstrat în mare parte caracterul ei medieval, în ciuda mai multor modificări minore, astfel că astăzi este una dintre cele mai frumoase şi mai frecventate edificii bisericeşti. Deşi biserica are un rol deosebit printre monumente, avem foarte puţine cunoştinţe despre fazele de construcţie şi începuturile sale. Acesta se datorează faptului că deşi biserica şi componentele ei vizibile au fost cercetate de un şir întreg de experţi în istoria artei,” nu au avut loc cercetări arheologice sau de altă natură legate de renovarea bisericii. Primele observaţii importante legate de biserica medievală au fost efectuate cu ocazia renovării din 1865, atunci când s-au zărit pentru prima dată picturile murale de pe zidul nordic, zid văruit drept urmare a reformei protestante.6 Acestea au fost dezvăluite de către Huszka József în 1898,7 însă restaurarea lor nu a avut loc nici atunci, şi nici în 1943, când Dercsényi Dezső, după cercetările efectuate la faţa locului a formulat necesitatea conservării. In anul 1966 au fost efectuate alte lucrări de renovare, însă şi de această dată s-au omis cercetările de bază. Din fericire, însemnările şi schiţele pastorului de atunci, Vetési 1 în cadrul săpăturilor arheologice din 1960-1961, efectuate în zona numită Víziok, au fost descoperite urme de locuinţe din epoca arpadiană, cu fragmente de oale cu mărci de olar şi fragmente ale cazanelor de lut (Ferenczi 1974. pp. 166-169.). 2 Ferenczi 1974. pp. 172-173. 3 Benkő2012. pp. 65-67. 4 1333 item dominicus de Bugus solvit XIII banales (Mon Vat 1.115.). 5 Entz 1996. p. 137. 6 Zonele acoperite de picturile murale posibil să fi fost descoperite cu ocazia schimbării geamului de pe peretele nordic, când a fost dată jos o parte din tencuială. 7 Csehély 1898. pp. 388-393. László, realizate cu ocazia schimbării podelei în interiorul bisericii, ne oferă date valoroase şi în zilele noastre. Conform observărilor sale, în locul absidei gotice al bisericii de astăzi a existat unul în semicerc, din epoca romanică, nu cu mult mai mică ca şi mărime. S-a descoperit totodată că tot acolo există o criptă, iar în navă s-a păstrat podeaua gotică de piatră la o adâncime de aproximativ jumătate de metru, totodată au ieşit la lumină mai multe sculpturi necunoscute până atunci, dar şi fragmentele nervurii gotice de teracotă a navei.8 In anii 1990, cu înlăturarea tencuielii exterioare a bisericii, au ieşit la lumină alte sculpturi medievale, documentate prin fotografiere de către Benkő Elek. In anul 2009 a fost demarat un program amplu de cercetare şi restaurare a bisericii. In cadrul acestuia un grup alcătuit mai ales din arhitecţi a efectuat o evaluare completă a interiorului. In paralel au avut loc şi cercetările arheologice conduse de Sófalvi András, realizate conform cerinţelor antestudiului arhitectural. Ţelul central al celor trei segmente de mărime redusă (unul a urmărit mediul şi relaţia dintre turn şi navă pe partea sudică, celelalte două au cercetat suprafaţa exterioară şi interioară a sacristiei pe partea nordică) a fost cercetarea statică a zidurilor de rezistenţă a bisericii, respectiv acumularea de informaţii cu privire la stratigrafia şi condiţia sitului. Cercetarea de scurtă durată a servit cu o mulţime de informaţii noi în pofida suprafeţelor arheologice reduse. In segmentul deschis pe partea sudvestică am reuşit să demonstrăm că tumul şi nava - conform presupunerilor anterioare - au fost clădite împreună. Iar înmormântările descoperite, fără inventar, în supoziţie unul cu celălalt şi cu zidul sudic al navei bisericii, reflectă faptul că în locul zidului sudic a existat un cimitir mai vechi, drept urmare trebuie să existe şi o biserică mai veche. Iar pe partea nordică au ieşit la lumină zidurile de fundaţie a sacristiei dinaintea fazei gotice. Sub fundamentul zidului ridicat în secolele 14-15 am descoperit fragmente de înhumare legate de prima biserică (S-10). Ca şi inventarul acestora am găsit cercei de tâmplă cu terminaţii în formă de S, ceea ce datează înhumarea în secolele 12-13.9 Renovarea propriu-zisă a monumentului a avut loc în 2012. Conform planurilor arhitecturale, în prima fază 8 însemnările şi schiţele au fost donate de către Vetési László Muzeului Haáz Rezső, iar o însumare a acestora este menţionată de Dávid 1981. p. 78., respectiv Sófalvi 2010. p. 31. 9 Sófalvi 2010. p. 34. 129
