Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 13. (Székelyudvarhely, 2013)

Puskás Katalin: Kísérlet a vörösbomlásos bőr kezelésére, avagy epizód egy 19. századi fotótartó mappa restaurálásából

obiectivul a fost înlăturarea apei pluviale din zona ziduri­lor. Pentru acest scop a fost nevoie de un sistem de şanţuri jur împrejur, cu excepţia părţii vestice. Pentru reducerea nivelului de umiditate a zidurilor a urmat şi o aranjare a terenului împreună cu coborârea nivelului. Săpăturile arheologice care s-au desfăşurat din mai până în octombrie ne-au îmbogăţit cunoştinţele despre biserica din Mugeni şi cimitirul din jurul acesteia cu o su­medenie de noi detalii. Bisericile satului Mugeni Cercetările arheologice, deşi au fost subordonate în totali­tate renovării şi lucrărilor aferente, având mai ales rolul de salvare a vestigiilor,10 nu au adus informaţii noi relevante cercetărilor anterioare, dar au efectuat corecţii multiple, respectiv au consolidat descoperirile făcute până acum. înhumările timpurii (secolele 12-13), pe care au fost clădite zidurile actuale ale navei, au apărut atât la lucrările din 2009, cât şi la cele din 2012. Datorită acestora a deve­nit evident faptul că există o biserică mai veche, din se­colul 12, mult mai mică decât cea actuală, a cărei ziduri demolate se află în totalitate în interiorul bisericii de astăzi. Pe partea nordică a navei, în secţiunea 5 am descope­rit sub straturile de clădire a bisericii groapa unei clădiri (probabil casă de locuit) adâncite în pământ, şi am dez­văluit în totalitate marginea nordică a acesteia. Pe latura sudică a fost clădită zidul nordic al navei, pe cea vestică contrafortul gotic, iar partea estică a ieşit din perimetrul secţiunii. Din umplutura complexului au ieşit la ivea­lă fragmente de oale cenuşii-maronii şi maronii, arse cu pete, din lut degresate cu pietriş şi nisip, pe suprafaţa că­rora au existat ornamente benzi de linii ondulate şi linii în val. Pe lângă acestea am descoperit fragmente de par­tea superioară şi de margine a unui cazan de lut maroniu închis, degresat cu pietriş, cu urme de arsură pe partea interioară (foto 2). Pe lângă vestigiile ceramice am găsit o cantitate mică de oase de animale, respectiv un fragment dintr-o verigă de păr. Mai mult ca sigur clădirea a ars, căci din umplutură am cules o cantitate mai mare de chirpici, respectiv totul a fost plin de urme de cărbuni. Pe baza vestigiilor acest obiectiv pare să fie din secolul 12. Ceramica din această perioadă a apărut în poziţii secundare pe tot teritoriul cercetat, astfel că este evident faptul că înaintea bisericii a existat o parte a unei aşezări pe malul stâng al pârâului, a cărui material arheologic se regăseşte şi în înmormântările cele mai tim­purii. Nu deţinem încă dovezi concrete despre prima bise­rică a aşezării, căci după presupunerile noastre, aceasta se află în totalitate în interiorul bisericii de astăzi, unde până în prezent nu s-au desfăşurat săpături arheologice. Această biserică timpurie a epocii romanice a fost de­molată total la sfârşitul secolului 13-lea, totodată nu s-a 10 Am avut posibilitatea de a cerceta exclusiv pe suprafeţele şi până la adâncimea prescrisă de proiectant. Astfel de exemplu nu au putut fi dez­văluite mormintele cele mai vechi. folosit nimic din fundaţia ei la construirea noii biserici. Sau cel puţin asta sugerează cornişa inferioară sculptată din gresie galben-maronie, amplasată uniform de-alungul întregii nave a bisericii actuale. Iar din caracterul neuni­form al zidului de 3 4 metri aflat pe partea vestică, la an­grenarea navei şi a turnului, Dávid László presupune că rezultă din folosirea unui zid mai vechi." Tot aici, în locul celei vechi, la începutul secolului 14 s-a construit o biserică de mari dimensiuni, probabil cu absidă cu închidere prelungită în semicerc, cel puţin asta sugerează observaţiile făcute la renovarea din 1966. Pla­nul de bază al bisericii revine epocii romanice, dar biseri­ca prezintă caracteristici ai epocii de tranziţie, iar cel mai evident exemplu în acest sens este poarta intrării vestice, a cărei parte interioară s-a terminat în formă de semicerc, iar cel din exterior, cu profil cilindric şi şănţuit, se termină ogival. între timp sculptura a suportat degradări masive, astfel că o descriere mai precisă vom regăsi în descrie­rea lui Orbán Balázs.11 12 13 * La vremea respectivă împreună cu partea vestică a navei s-a construit şi un tum, a cărui zid estic intră în interiorul actual al bisericii. Acest element este unul dintre cele mai vechi turnuri din Secuime. în navă, aproape de arcul de triumf, probabil că au fost amplasate două altare secundare, fapt sugerat de firidele sacrale clădite în zidul sudic şi cel estic. Cea nordică are o închidere lineară, cea sudică fiind deja ogivală, în treimea superioară prezentând o divizare cu margini, ceea ce face referire tot la un stil de tranziţie. în treimea superioară ogi­vală regăsim un crin de Anjou,1 ’ element decorativ utilizat pe vremea lui Carol Robert. Cercetarea minuţioasă a con­strucţiei reprezintă totodată o ocazie foarte bună pentru cercetarea tranziţiei dintre cele două mari epoci de artă din evul mediu, adică epoca romanistă şi cea gotică, deoarece biserica din Mugeni este cea mai bine conservată dintre cele ridicate în perioada respectivă. Altarele secundare au fost descoperite în timpul cercetării zidurilor cu ocazia renovării din 2012, iar cercetarea suprafeţei adiacente a făcut evidentă faptul că ele au fost realizate în acelaşi timp cu zidul. în a doua parte a secolului (14) au fost realizate pictu­rile murale de pe zidul nordic, care prezintă ciclurile le­gendei lui Sfântu Ladislau, Sfânta Margareta din Antiohia şi Judecata de apoi. Tot din rezultatele cercetărilor din 2012 amintim fap­tul că la sud-est de biserică am descoperit urmele unui zid de incintă mult mai mic decât cel actual. Stratul de demolare al acestuia este suprapus de un humus cenu­şiu, consistent, amestecat puţin cu fragmente de mortar, iar pe acesta a fost acumulată fragmentele arcadei navei gotice (începutul secolului 18). Acest zid a fost demolat cândva de-a lungul reconstrucţiilor gotice, iar apoi recon­struit la o scară puţin mai mare. Având o fundaţie joasă (20-25 cm), zidul de 75-80 cm grosime nu putea avea un 11 Dávid 1981. p. 86. 12 Orbán 1868.1.p. 38. 13 Tot un crin Anjou din secolul 14 se regăseşte pe un blazon în absida gotică din Porumbeni (Dávid 1981. p. 215.). 130

Next

/
Oldalképek
Tartalom