Kovács Petronella (szerk.): Isis - Erdélyi magyar restaurátor füzetek 11. (Székelyudvarhely, 2011)
M-Kiss András: Egy elázott madágyűjtemény konzerválási problémái
Hebraica Biblia, Latina planeque nova Sebast. Munsteri translation Csilla Farkas Opera prezentată aparţine Colecţiei de tipărituri Vechi ale Bibliotecii Naţionale Széchényi. Cartea de sec. 16 are coperţi de lemn învelite în piele de porc „taninată alb”, cu ornamente imprimate la rece şi ferecături la colţuri. Blocul de carte a fost cusut pe 5 binduri duble. Original cartea conform tradiţiei perioadei se închidea cu două cleme diferite1.Pe suprafaţa exterioară a copertei superioare au fost făcute însemnări cu cerneală neagră (foto 1), iar pe interiorul coperţilor şi pe diferite pagini se găsesc numeroase însemnări de mână scrise cu creionul sau cu cerneală (foto 2), în special aparţinând lui Ecsedi Báthory István (1555-1605, fiul lui Báthory György şi Drágfi Anna de Somlyó, principe şi prefect al judeţelor Szatmár, Szabolcs şi Somogy, cu el s-a întrerupt ramura din Ecsed a familiei). Pe prima „oglindă” a fost lipit un ex-libris. Descrierea stării înainte de restaurare Pielea era foarte murdară, cu unele zone lipsă. Prezenta multe rupturi. Scoarţa de lemn era ruptă în două pe direcţia longitudinală (foto 3), iar cele două părţi au fost cândva „cusute” între ele cu benzi de pergament natúr şi pictate (foto 4). Curelele cu clemele de închidere1 2 3 lipsesc, păstrându-se doar cele două plăcuţe’ de prindere. Capital band4-urile au fost cusute pe benzi de pergament, brodate alternativ cu trei culori (natúr, verde-tabac deschis, albastru verzui), capetele prea lungi au fost lipite pe scoarţe dinspre exterior. Materialul blocului de carte este hârtia manuală, foarte murdară, cu colţurile îndoite, cu halouri de apă, primele şi ultimele file fiind accentuat deteriorate, tocite, rupte, cu grosime neuniformă din cauza fungilor apărute în urma umidităţii mediului (foto 5). Pe alocuri cartea a fost ciuntită, tăiată. Foile de gardă5 lipseau. Cusătura s-a desprins în 1 Cleme diferite: elementele mobile ale încuietoarelor fixate pe curelele de piele sunt mai lungi decât cele fixe de pe coperţi. 2 Clemele de închidere - cleme îndoite: clemele se prind de perechea lor prin vârfurile îndoite. 3 Plăcuţe de prindere: mici plăci de alamă fixează curelele de piele de scoarţe. 4 Capital band: fixează capul şi baza cotorului blocului de carte (poate fi din pergament, piele, material textil, hârtie, în sine sau decorat, brodat) împiedicând astfel desfacerea cotorului. Atât funcţia de fixare cât şi cea de decorare sunt îndeplinite. 5 Foaia de gardă: original, aceste file goale erau aşezate înainte şi după blocul de carte pentru a proteja în timpul tipăririi primele şi ultimele file, de aceea erau numite mai demult „foi murdare”. mai multe locuri. Cerneala însemnărilor de pe margini şi de pe forzaţuri6 în mai multe locuri s-a transpus pe versoul filelor, prezentând o acidifiere a cernelii de grad mediu. (foto 6) Cursul restaurării La început restaurarea acestei cărţi părea a fi cu grad de dificultate mediu, însă în urma dezbaterilor cu gestionarul colecţiei, planul de restaurare original a fost modificat. S-a optat pentru aplicarea „principiului intervenţiei minime”, ceea ce de obicei nu se aplica la o întreagă serie de intervenţii, întrucât în atelier se restaurează obiecte uzuale. Prima etapă a fost curăţirea uscată: îndepărtarea prafului prin perierea blocului de carte, apoi netezirea colţurilor, curăţirea depunerilor de pe fiecare pagină cu bureteradieră, iar în final îndepărtarea murdăriei şi firimiturilor de radieră printr-o nouă periere. După desprinderea prin umezire a foilor de gardă de pe scoarţe, s-au făcut vizibile capetele fragmentelor de pergament cu manuscris lipite pe cotor între binduri7, capetele acestora şi ale bindurilor din cânepă toarsă fiind lipite pe scoarţe (foto 7). După desprinderea fragmentelor a urmat înmuierea adezivului vechi cu ajutorul metil-celulozei şi curăţirea cotorului. In urma acestor intervenţii a devenit vizibilă o a doua ruptură a tablei, la cca. 1,5 cm de la punctele de fixare ale bindurilor, desprinderea acestor fragmente fiind oprită doar de pielea şi hârtia lipite pe table. Prima tablă a rămas la locul ei, cea din spate însă, datorită mpturii s-a desprins parţial, astfel capetele nervurilor au putut fi desprinse de pe tablă. Cu toate acestea legătura de piele şi ferecăturile păstrate au rămas pe table. Primul şi ultimul caiet8 a trebuit să fie desprinse din blocul de carte pentru a putea efectua completările zonelor slăbite şi lacunare cauzate de mucegai de la mijlocul acestora. Blocul de carte a rămas nedesfăcut, ceea ce a îngreunat continuarea etapelor de curăţire. Pentru spălarea halourilor de apă, am aşezat sub filele pătate, decolorate o folie de polietilenă şi le-am umezit prin tamponare cu un burete, iar produşii de îmbătrânire spălaţi au fost absorbiţi cu sugative. Cu ajutorul acestei metode halourile s-au atenuat, filele au devenit mai curate. La marginile cu 6 Forzaţ: filă netipărită, de obicei îndoită, care leagă scoarţa de blocul de carte. Se compune din două părţi: „oglinda” lipită pe tabla copertei şi foaia de gardă. 7 La cărţile cu nervuri: spaţiul dintre două binduri. 8 Caiet: 2-6 file îndoite împreună la mijloc. 153
